I. Eul

tu, Tatăl meu, acum știu că suntem totuna, cu hotărârile noastre
cu confuziile noastre, cu mirările noastre, cu plăcerile și bucuriile,
cu tristețile și amăgirile noastre
și amândoi, zi de zi, ne tot muncim să dăruim ce avem mai bun,
ne purtăm bine cu noi înșine ca să aducem binele și altor oameni,
tu ești eu și eu sunt tu, dar ne cunoaștem unul pe altul câte puțin,
ne petrecem în uitare unul pe altul câte puțin,
ne naștem și murim zilnic, dăm viață fiilor noștri zilnic ;
câteodată eu sunt copilă și tu mă aperi, alteori eu sunt moșneag
și te sfătuiesc pe tine ce să faci.

grâul din câmpie și orzul și secara,
ba chiar și ovăzul cu cosițele lui despletite
stau bătute de vântul uscat al verii, neatinse de buze de fată,
lui Dumnezeu îi mulțumim pentru toate, lui Dumnezeu cel mare,
care ne prinde pe toți de mână. Și pe noi doi, eu și Tatăl meu,
cu care eu sunt totuna.

II. Sinele

suflet al meu, tu care ești Fiul meu,
și te revolți că ești asemenea mie, că ești parte din mine,
că ești partea mea neștiută și ești tot ce am creat și am uitat
de-a lungul existenței mele,
fii tu binecuvântat, fii tu liber când eu sunt în lanțuri,
repetă-te tu precum istoria,
căci tu ții minte tot ce mie îmi plăcuse, tot ce odată văzusem sau
mirosisem, gustasem sau pipăisem sau auzisem,
fă copy-paste, căci tu ești parte din mine însămi
fie-ți dulce jocul și nectarul florilor pe care îl atingi cu aripi de flutur
și dacă vreodată vei cădea, eu voi fi acolo ca să te trag deoparte
prin nisipuri grele, pe malul râului cu apele de aur ,
te voi scoate la lumină din noaptea cea mai cătrănită,
voi fi ascet pentru tine, voi posti, voi face legămîntul tăcerii
pentru a te ușura și lumina pe tine

și albăstreaua și macii din holde, și steagul țării în trei culori,
și clopotul sau toaca, toate sunt suflet din sufletul meu,
și ne vom petrece împreună poate, într-o zi

III. Supraeul

spirit al meu, tu care ești Duh,
tu care mi-ai fost dat din moși strămoși
și m-ai ridicat pe mine printre cuvântători,
fii tu binecuvântat, fii tu liber dacă eu nu sunt
căci lanțul și zidul nu te pot închide, fii frumos și drept
dacă lumea e urâtă și nedreaptă, fii bun dacă ea e rea,
dăruiește soare și lumină lină, pace și bucurie,
chiar dacă lumea e oarbă,
poruncește-mi ce să fac, unde să îmi întorc privirea către lume
sau către mine în adânc, cu ochii închiși,
tu, duhul meu, adu-mi cântecul și viersul meu
din munții și apele mele din amonte,
și dă-le oamenilor buni lumina cea bună din gândul și din vorba mea,
fie-ți aproape pasărea albă
care trece peste creștet la miez de noapte
ridică-te, Duhul meu, în coroana înaltă a fagilor din pădure,
întreabă-i pe cei de demult ce judecă ei, ce hram poartă ei,
coboară apoi de acolo și mă cuminecă și pe mine întru viață,
întru carte și pâine,
amin