şi a fost un vaier de vânt
şi-o răpăială de grindină măruntă în geamuri
scurt timp
ca o răbufnire de dor a răcorii
norul scăpat peste munte a mai bombănit
slab o vreme atât cât pentru câteva fulgerate instantanee
şi repejor a dispărut la marginea zării
brusc frunzele salciei au încremenit
poate-n mirarea-ntâmplării...

am deschis larg fereastra şi-am chemat porumbeii
bucuroşi au venit să-mi ciugulească din palmă boabe de grâu
pe un horn din vecini un pescărus rătăcit
dădea insistent glas chemării
i-am căutat cu ochii perechea
era singur
ca mine...