Eșecurile sunt o formă a non-optimului ce sapă în psihicul labil conectându-l la malformat și morbid și creează complexe de inferioritate în care se află frustrarea, neputința, nereușitele și prejudecățile.
Eșecurile inhibă omul care își închide mintea, își rupe conexiunile empatice și se izolează într-un spațiu prin care se mișcă sinele dezolat și conștiența obnubilată care nu mai interferează și nu se mai intersectează cu spațiile ființiale ale celorlalți și ruperea interconectărilor coincide cu conectarea la non-optimul care transsubstanțiază entuziasmul în dezabuzare, bucuria în nefericire și pasiunea în blazare.
Vectorul negativ al eșecurilor se împlântă în subteranele ființării în care au crescut mahalalele și promiscuitățile.
Sinistrul absorbind distopia distruge beneficul și imprimă pe a fi-ul debusolat, dezolat și răvășit non-optimul evidențiind deșertăciunea cu non-sensurile sale.
Idealistul caută puritatea în mistic și esoteric și o descoperă în stare virtuală în utopie.
Non-optimul în care se infiltrează sepulcralul atrage sinistrul cu fantasmele sale oripilante și înfricoșătoare care-și multiplică malformările și grotescul într-o ființă care și-a pierdut reperele normalității și în mintea sa au apărut tenebrele activând halucinațiile.
Din fericire sinistrul în contact cu viața se transformă în altceva mai puțin înfricoșător și acest altceva poate defini simptomele suferinței, angoaselor, anxietăților, psihopatiilor și degradării.
Sistemul, axa și structura ființiale sunt componentele exponențiale, esențiale și fundamentale ale angrenajului vieții.
Sistemul dă integralitate omului, întregul lui are drept configurații entitățile imateriale dinăuntrul omului și sistemul modelează caracterul, personalitatea, a fi-ul și matricea omului și reglează atunci când funcționează fiabil, eficient și sănătos metabolismul și organismul în mod optim, sincronizând și echilibrând entitățile omului.
Axa ființială dă verticalitate tuturor dimensiunilor existențiale, însă dacă este încovoiată în dimensiuni apar fisuri și își pierd amplitudinea imprimată pe vocație, creație și spiritualitate și având ca sursă maximul.
O axă pozitivă conferă energie, sinergie și simbioză între dimensiunile existențiale, iar structura ființială dă conexiuni și corelații între toate tipurile de sine, între mințile oamenilor și între mintea planetară și mentaluri.
Cele 3 componente esențiale ale omului se influențează și interacționează reciproc avantajos.
Sistemul ființial dă integralitate ființei pe care contradicțiile caută s-o dividă prin antitezele care dezmembrează întregul omogen în părți eterogene.
Sistemul are corelații și manifestă coeziune cu structura și axa ființării care dacă sunt rezistente, flexibile și verticale neutralizează disfuncționalitățile cu mecanisme contradictorii și cu simptome nefaste.
Un sistem acordat la sănătate produce beneficul, când ființa este străbătută de bună-dispoziție, voie bună și se înconjoară cu câmpul bucuriei stabilizând stările pozitive.
Un sistem influențat negativ de boală produce indispoziții, dezabuzări, ipohondrii și spleen, iar penuria fluxurilor energetice induce omului sațietate.