Timp de 11 ani, din 2010, sunt pe agonia.ro.
Multe mulțumiri celor care m-au contactat distant și rar dar cu bunăvoință pe acest site, știu ei cine sunt.
Am avut un moment rău în care am șters o parte din primele mele creații pe acest site.
Apoi nu.
Nu voi mai șterge.
Mulțumiri și celor care mi-au oferit un premiu frumos – o carte de istoria artei pe care sper că acum o voi citi.
Îmi vând singura proprietate, din lipsă de bani, mă mut definitiv cu mama, oricum m-am mutat din București deja de 3 ani. Am ani 50 și sunt complet singură din 1984, izolată de fapt, fără motiv, cum am explicat. Am avut o singură cărticică de poezii, știu că nu am chemare și talent liric. Nu regret. Foarte greu îndur izolarea, voi pleca acum și de pe agonia, oricum de pe facebook m-am retras.
Am scris un blog de memorii – intim și șocant, dar nu condamnabil – pe care l-am terminat în ianuarie anul acesta, cu titlul Papalașcă de lumină. Un blog complet cu tot adevărul despre mine, în cele mai mici detalii. În realitate e vorba de o crimă, nu e condamnare a mea și nu e boală psihică, cum zic medicii. Treaba dvs. dacă credeți sau nu. Am vrut să plec și să las aici adresa la biografia mea, dar nu poate fi editată. Sunt prea singură, de prea mult timp, pentru a mai scrie poezie acceptabilă, nu am ce căuta aici. Blogurile mele oricum nu sunt vizitate. De 37 de ani, aproape niciun telefon...nici o convorbire etc.