Omul utopic desfide dogmele, regulile, normele și ideologiile pe motiv că nu posedă libertate, ci coerciții, că nu sunt înzestrate cu spiritualitate, ci doar cu materialism rigid, inflexibil și restrictiv, că sunt înconjurate de stagnarea multiplicând stereotipiile, monotoniile, obișnuințele și iresponsabilitățile, că obturează viziunile, perspectivele și intuițiile care sunt caracteristice versatilului și detestă și combate omul materialist, fiindcă conferă statut de arhetip lucrurilor achiziționate ignorând bunurile spirituale și vocațiile creaționale.
Utopia are esențialitate în cazul omului utopic care face din ea sistem de referință atribuindu-i fațetele supranaturalului, transcendentalului, metafizicii, extra-urilor, misticismului și supra-urilor.
Omul materialist este influențat de pseudo-urile care amestecă hibridul cu surogatele, cu inferiorul și cu teluricul stagnante, pervertitoare și degradante și nu poate ieși din materialismul ce-i domină existența cu materia eclipsând substanța sublimată, epurată și transfigurată de mintea planetară.
Omul utopic se conectează la meta-urile care sunt concretul transcendentului și de care se folosește misticul pentru a dobândi meta-viziunea ce decodifică misterele, minunile, miracolele și superlativele transcendentale.
Omul utopic caută supra-urile pe care și le vrea inserate în a fi intuind în imanența lor extra-utopiile pe care vrea să le manevreze pentru a pătrunde în cea mai bună lume posibilă.
Non-eul este respins de sistemul electro-energetic, magnetic și psiho-sufletesc și își însușește non-urile care-i dau energii negative din care face o forță centrifugă cu scopul de a împrăștia și a disipa pro-urile pe care le agreează sistemul uman cu configurații de entități interioare care caută sincronizarea micșorând disfuncționalitățile.
Non-eul racordat la negații, polemici, dualități și contradicții are ca scop transformarea a fi-ului în non-a fi pentru a-i inversa traiectoria înspre divin într-o traiectorie înspre pandemoniu.
Non-eul este ostracizat și stigmatizat de creație care se folosește de substanțele creativității, inventivității, inovațiilor, profundului și valorii pentru a-l dizolva și a-i trimite reminiscențele în neant.
Non-eul dacă se proiectează în predeterminare îi viciază și întinează consecvența și aceasta își pierde principiile transformate în stereotipii banale, fade și recurente, însă mecanismele predeterminării cu tipare și algoritmi prestabilite sunt prezervate de o viață care are idiosincrazie la schimbare, versatil, liberul-arbitru și competiție.
Non-eul vrea să-și anexeze toate eurile omului care au părăsit orbita din jurul sinelui superior, arhetipal și se mișcă prin lăuntru brownian și dacă ar reuși și-ar multiplica și intensifica non-energiile și ar pretinde de la spirit statut privilegiat.
Predeterminarea în care se încuibează non-eul își înlocuiește pro-activitățile cu efecte pozitive cu surogatele și hibridul non-activităților cu vectorul îndreptat înspre fărădelegi, ilicit, venal și pervertiri.
Mă întreb ce matrice, a fi și sistem ar avea un non-om dacă s-ar adapta printre pro-oameni, pseudo-oameni și supra-oameni, căci non-omul ar fi condus de non-eu, non-sine și non-rațiune și intuiesc că prin coliziunea dialecticii omului cu cea a non-omului se vor produce seisme ființiale fulminante.