Spiritualitatea percepe în predeterminare platitudinile, recurența, redundanța, vetustul și inflexibilul, căci predeterminarea uniformizează vocațiile, induce prozaicul și galimatia în creație și trimite în neant dimensiunile existențiale, viziunile și spiritualitatea care sunt proactive față de a fi-ul pe care predeterminarea îl înconjoară cu un câmp de forțe care împiedică inocularea libertății în mental, creație, individualitate și viziuni și care retează empatia facilitând gregarul de natură grobiană, troglodită, uniformă și non-evolutivă.
Predeterminarea suprimă perfectibilul urmărind asimptota și înlocuiește autodepășirea cu uniformizarea ternă, plată, unidimensională și non-competitivă, iar matricea predeterminării este supusă principiilor rigide, care au atras impuritățile și au provocat imperfectibilul.
Predeterminarea conservă stagnarea, în timp ce versatilul conservă și prezervă toate formele de libertăți.
Predeterminarea aderă la materialism și atribuie conștienței și conștiinței roluri și mecanisme minore, nu se poate acorda la competiția ce facilitează, favorizează și privilegiază superiorul, inteligența, intuiția, perspicacitatea și competitivitatea, fiindcă consecvența statică, statornică și stabilă pe care o asimilează preferă iresponsabilitatea, neasumarea, lipsa de discernământ, de inițiativă și de angajament și se complace într-o arie de confort detestând eforturile evoluției, creației, vocației, hărniciei și de estetizare vastă și complexă a realității.
Tot ce este nou, versatil, inedit, inovator, inventiv și competitiv iese din aria predeterminării care a absorbit constantele și a expulzat variabilele pe care predeterminarea nu le poate controla, planifica, ordona și categorisi într-o non-viață cu consistență de nimicnicie care procesează nefiindul cu scopul de a-l insera în viața covârșită de materialismul, predeterminarea și teluricul în exces.
Ființa gnomică la care se acordează corpul-spirit având echivalențe cu entitatea spiritualității, fiind superioară ființei telurice la care se conectează materialismul imperfectibil, impur, somatic, ce face arhetip din materie și desfide spiritualitatea considerând-o o utopie mistică, consideră predeterminarea limitativă, restrictivă, dogmatică, consecventă și repetitivă, neavând acces la potențial, creativitate și inventivitate, cu viziune și dimensiune nule, căci predeterminarea nu generează creșterea, fecunditatea și augmentarea, se îndepărtează de evoluție și își surpă dialectica în stagnant, material și suprafață care nu au imanențe fertile, ci doar materie sterilă, supusă bolilor și alterabilității.
Ființa gnomică construită din materiile și substanțele epurate, esoterice, sublimate și superioare ale creației asumate care dobândește valoarea prin perspicacitate, experimentare și inovație, detestă predeterminarea care elimină schimbările, suprimă liberul-arbitru, transformă libertatea în principii, norme și reguli vetuste, rigide și dogmatice, iar inflexibilitatea predeterminării nu poate atrage maleabilitatea și este antiteza flexibilității versatilului care distruge consecvența ce are propensiune la predeterminare și dă multiplicitate libertății apreciind-o ca o ipostază ființială exponențială și care inoculată conștienței și spiritualității favorizează însușirea superlativelor, extra-urilor și mega-urilor la care predeterminarea nu are acces fiind împânzită cu pseudo-uri, hibrid, surogate și non-libertăți.