Predeterminarea induce în sistemul covârșit de non-uri non-viziunea care dezintegrează o viziune afectată de stagnare, vetust, dogme și legi rigide și coercitive.
Predeterminarea uniformizează inteligența care nu se poate desfășura și manifesta înconjurată de câmpul predeterminării și are drept consecințe depreciative generalizarea mediocrității.
Predeterminarea egalizează ierarhiile deposedându-le de superior și elimină vocațiile acordate la liberul-arbitru și libertate, care sunt ostracizate și omul supus predeterminării nu mai are acces la oportunitățile, ofertele, beneficiile și profiturile vieții.
Predeterminarea micșorează apogeul consubstanțial cu maximul, paroxismul, puseele de febrilitate și de libertate, până când atinge indiferența predispusă la resemnare, indolență, renunțare, blazare și letargie.
Predeterminarea schimbă oscilațiile devenirii, evoluției și schimbării în traiectorii rectilinii pe care sunt obligați să le urmeze inteligenții care preferă asimptota, hiperbola și oscilațiile ample.
Obtuzitatea predeterminării face să se acumuleze problemele care erau rezolvate cu brio de evoluția antrenând inovațiile, inventivitățile și aptitudinile asimilând diverse tipuri de libertăți găsind cu ajutorul lor soluțiile optime conducând înspre succesele ridicând nivelul valoric al sensurilor.
Predeterminarea se conectează la amatorismul care are propensiune la iresponsabilități, sinecură și consecvențe rigide, vetuste și stereotipe și percepe obstacole, piedici și stres în responsabilitățile racordate la competiția ce ierarhizează și favorizează și privilegiază inteligenții discriminând proștii.
Predeterminarea șubrezește profesionalismul prin constantele pe care le preferă în dauna variabilelor de care se folosește versatilul pentru a înnoi matricea, gândirea, viața, viziunea și perspectiva.
Predeterminarea nu are opțiuni și nici posibilități de alegere, este înconjurată de improbabilități, dileme, incertitudini și echivoc care o îndepărtează de adevăruri și o apropie de haosul pe care vrea să-l controleze prin constantele construite de planificare, organizare, control și stereotipii.
Profundul vede în schimbare și versatil multiple oportunități de a evolua, căci are înclinație la inovație, experimentare și augmentare, preferând spațiile de mare cuprindere în care să se desfășoare debordant și progresiv și își anexează multidimensionalul și multivocaționalul.
Superficialul stagnează prin consecvențe rigide și inflexibile, prin platitudinile care siderează evoluția vieții fixată de uniformitate.
Predeterminarea percepe în eshatologie o dogmă a destinelor prestabilite, în timp ce versatilitatea consideră eshatologia formată din configurații de destine construite de oameni cu ajutorul spiritualității, minții planetare, intuițiilor și schimbărilor care se pot reactualiza oricând și destinele individuale sunt acordate la destinul umanității.