eram un filament de bec
gafe interioare mă îmbrăcau în purpură

glonţ ricoşat
ochiul cădea pe podea

tristeţi fosforescente atrăgeau atenţia
insecte inventate, speranţele veneau haotice în circ
oasele erau făinoase
zborul apăsător

aş fi început un război capital
de-o parte să pun oamenii
care nu au apucat să spună nimic
de cealaltă să fii tu
şi atât

aÅŸ fi fost fericit
aş fi arborat sângele în sânii tăi
şi zmeiele scăpate din căpăstru

vezi tu
sunt zile când inima s-ar opri puţin
ar povesti la nesfârşit