61.Omul privit ca întreg posedă o viață unitară, nedivizată, nehaotică şi neeterogenă, iar privit fragmentar este măcinat de antiteze, dualități şi dihotomii.

62.Omul abstras din întreg îşi desincronizează entitățile din lăuntru, iar dianetica sa nu mai funcționează, astfel că mintea, sinele şi sufletul nu mai exercită asupra somaticului nicio influență pozitivă.

63.Omul ce se deconectează de la întreg respinge animismul, exotericul şi scolasticul şi atrage materialismul dogmatic, rigid şi supus normelor, care acordă întâietate materiei şi vrea să dezactiveze funcțiile conştienței.

64.Sincretismul eclectic dacă se pliază pe creație îi dă universalitate, sofisticare şi alambicare şi aceasta absoarbe elemente esențiale din toate artele.

65.O creație care îşi însuşeşte sincretismul îşi leagă valorile de eclectism şi valorifică exponențialul din toate artele.

67.O creație multidimensională a asimilat sincretismul care a epurat-o de simplitatea, platitudinile şi surogatele unidimensionale şi i-a multiplicat fațetele creaționale pe care artistul şi-a imprimat specificitatea şi creativitatea.

68.O creație unidimensională nu atinge niciodată apogeul şi climaxul, fiind împânzită de surogate, hibrid şi pseudo-uri, iar de pe structura sa alunecă silogismele şi sofismele uluitoare.

69.Eufoniile ataşate de viață îi dau calinitate, uşurătate şi o curgere continuă, nesincopată.

70.Eufoniile inserate în timp îi înlătură fluctuațiile, disonanțele şi tumultul, determinând omul să-l considere prieten.

71.Să celebrăm viața din care să facem o sărbătoare continuă pentru a-i percepe eufoniile şi calinitatea ce-i conferă o densitate uşoară.

72.Disonanțele pliate pe viață îi dau tente de dezarmonii şi aceasta devine trepidantă, sincopată, agitată şi anxioasă.

73.Disonanțele dau fluctuații, distorsionări şi discontinuități fluxurilor existențiale care nu se mai sincronizează cu fluxurile realității şi ale mentalului.

74.Desincronizările dintre mental, sufletesc, sine şi corp activează non-dianetica şi descentrează omul având ca efecte debusolarea, bulversarea şi confuzia.

75.Desincronizările dintre entitățile din lăuntrul omului generează non-fluxuri energetice pliind pe sistemul uman disfuncționalul ce îi perturbă şi îi disturbă activitatea şi îi atrofiază homeostaza.

76.Desincronizările dintre ființă şi a fi-ul ei o depersonalizează şi îi creează o non-individualitate şi o non-personalitate schițând non-a fi-ul.

77.Desincronizările dintre potențialități şi aptitudini conturează non-pasiunile, non-vocațiile încărcate cu non-potențe.

78.Desincronizările dintre gânduri, acțiuni şi activități generează duplicitatea şi dihotomia şi anihilează dianetica.

79.Matricea ființială cu elemente inedite aparține unui om care are înclinație la inițiative şi schimbări.

80.Matricea existențială cu elemente vetuste ține de un om care are propensiune la stagnare şi expectanțe.

81.Matricea ființială cu elemente dinamice caracterizează un om înzestrat cu pasiuni fervente, aptitudini multiple şi care are o viață diversificată, complexă şi alambicată.

82.Cu cât numărul activităților este mai mare, cu atât omul deține o matrice ființială cu mai multe elemente, pasiuni multiple, aptitudini cizelate şi diverse şi un timp viu maleabil şi flexibil.

83.Un sistem uman funcțional procesează fluxurile energetice, valorifică homeostaza, elimină entropia şi asigură sincronizarea dintre configurațiile sale.

84.Funcționalitatea sistemului uman generează în om armoniile, echilibrul şi sincronizările, producând pozitivările şi beneficul.

85.Funcționalitatea sistemului uman are drept factori definitorii randamentul, eficiența şi fiabilitatea.

86.Fluctuațiile fluxurilor de energii dau disfuncționalitate sistemului uman, care-şi pierde homeostaza şi constantele, fiind predispus la variabilele aleatoare.

87.Non-fluxurile de energii construiesc un non-sistem asimilând entropiile, variabilele, dezechilibrele şi anomaliile, care tinde să substituie sistemul uman nesusținut de entitățile din lăuntrul omului.

88.Non-sistemul funcționând pe bază de non-energii înlocuieşte mentalul cu un non-mental în care colaborează non-rațiunea cu non-gândurile şi non-conştiența, reflectând o non-realitate cu aspecte de distopii.

89.Oamenii orientați înspre fărădelegi, venal, înveterări şi adicții, posedă un non-sistem ființial care multiplică non-urile, negațiile, negativările şi adversitățile.

90.Oamenii având propensiune la pro-uri şi asertivități dețin un sistem ființial ale cărui configurații definesc compasiunea, altruismul, etica şi empatia.