121.Depresia amplifică dezabuzarea şi deschide un portal înspre non-beneficul provocând insatisfacțiile şi indispozițiile.

122.Depresia favorizează superstițiile, inhibițiile şi ruminările nefaste şi determină omul să creadă că viața sa este împânzită cu ghinioane.

123.Optimistul percepe în întâmplări şi evenimente puncte nodale pe care le asociază cu norocurile.

124.Depresia influențează omul în care s-a încuibat să perceapă în ființarea sa funestul, obscurul, neînțelesul şi defavorabilul.

125.Omul depresiv nu-şi poate manevra viața astfel încât să atragă în spațiile ei beneficul, fastul, avantajele şi sensurile proactive.

126.Omul depresiv nu-şi poate controla viața şi nu o poate epura de blazări, fatalități, nevroze şi ataraxii.

127.Depresivul îşi exacerbează suferința, durerile şi ipohondriile şi îşi minimizează potențele, calitățile şi pozitivările.

128.Depresivul riscă să deraieze pe contrasensul vieții, unde se poate izbi de vicisitudini existențiale şi mentale.

129.Un spirit puternic susținut de o rațiune obiectivă curăță mintea de aberații, tenebre şi irealități şi combate cu succes simptomele depresiei.

130.Spiritul fragil, afectat de echivocuri şi confuzie nu se poate implica proactiv în viață, cu scopul de a-i da transparență şi de a-i consolida reperele.

131.Spiritul nu se poate transsubstanția niciodată în non-spirit, aşa cum rațiunea poate decădea în non-rațiune şi cum gândurile se pot malforma în non-gânduri, fiindcă deține o substanță densă şi concentrată care dizolvă non-substanțele non-entităților.

132.Spiritul, ca entitate exponențială a omului, acordă întâietate substanței cu rol de dizolvare a impurităților şi de umplere a golurilor ființiale, în detrimentul materiei supusă perisabilității, alterabilității şi degradării.

133.Spiritul cristalizat sprijină creația, spiritualitatea şi creativitatea şi intenționează să înlăture din viață ternul, anostul, anodinul şi fastidiosul.

134.Spiritul având corelații, coeziuni şi interconectări cu spiritualitatea, caută să decupleze omul de la ariile materialismului dogmatic şi să îl cupleze la spiritualitate.

135.Spiritul apreciază spiritualitatea ca având aspecte de rafinament, elevație şi subtilitate, iar în esotericul ei întrevede tente de misticism, supranatural şi transcendental.

136.Spiritul implicat imuabil în viață îi conferă imanență, conectând-o la potențialul cu posibilități de creştere nelimitate.

137.Spiritul are propensiune la nemărginit şi idiosincrazie la limitativ şi mărginit, căutând să imprime libertatea pe toate fațetele existențiale.

138.Spiritul combate non-libertățile, interdicțiile, coercițiile şi restricțiile, nu agreează dogmele, normele şi îngrădirile şi dezaprobă şi acuză punitivul şi oprobriul-public.

139.Spiritul omului este conectat la spiritul ființei universului de la care absoarbe eonii din care modelează entități spirituale superioare.

140.Spiritul deține o esență care îl epurează de aberații, malformări şi erori de judecată şi pe care vrea s-o grefeze pe a fi, îmbunătățindu-i substanța ființială.

141.Non-mentalul îşi transsubstanțiază substanța într-o non-substanță generând non-gânduri, non-conştiență, non-rațiune şi non-intelect, ale căror sinergii funeste schițează matricea non-omului.

142.Mintea deschisă imuabil înspre optimismul ce este sursa entuziasmului, veseliei, încântării şi voioşiei, îşi construieşte un câmp împotriva depresiilor, psihopatiilor şi nevrozelor.

143.Depresia se diluează când omul apelează la raționalitatea şi logicul pe care le activează în mentalul său.

144.Depresia se acutizează când omul ascultă de iraționalul, ilogicul şi aberantul care îi eclipsează şi întunecă luciditatea.

145.Inadaptatul este în acelaşi timp şi un incapabil, un depresiv, un frustrat şi un ipohondru, exacerbându-şi şi malformându-şi introvertirile şi interiorizările.

146.Incapabilul este invadat de non-potențialități, non-pasiuni şi non-vocații, care-i uniformizează existența şi o înscrie între coordonatele non-competiției.

147.Incapabilul asociază mecanismele competiției cu oripilantul, vicisitudinile şi piedicile, întrucât îi lipseşte combativitatea, ingeniozitatea şi inițiativele pentru a o manevra în mod avantajos.

148.Incapabilul nu poate scăpa de prostia la care manifestă idiosincrazie competiția ce o proiectează sub abscisa ierarhiei competiționale.

149.Incapabilului îi lipseşte o individualitate puternică, cristalizată şi originală, fiind modelat de gregarul ce îi construieşte o non-individualitate.

150.Non-individualitatea incapabilului îl predispune la depersonalizare, non-caracter şi non-aptitudini, diluându-i conştientizarea şi minimizându-i performanțele.