181.Capabilul îşi leagă calitățile de pasiuni fervente, intense şi multiple, care îi dau intensitate şi fortifiant vieții.

182.Ființarea capabilului urmează hiperbola pe care sunt presărate punctele nodale şi plusurile, pe când viața incapabilului urmează rectiliniul lipsit de puncte nodale şi înțesat cu minusuri.

183.Ființarea capabilului accesorizează adaptabilitatea cu extra-urile de natura succeselor care o proiectează pe asimptota ființială.

184.Capabilul elimină definitiv imposibilul din viața sa, pliindu-i o puzderie de posibilități provenite din valorificarea liberului-arbitru.

185.Capabilul îşi construieşte un câmp din responsabilități, incumbări, asumări şi discernământ, care respinge procrastinările, expectanțele şi non-schimbările.

186.Capabilul îşi multiplică dimensiunile ființiale prin potențialitățile şi superlativele pe care le posedă, în timp ce incapabilul îşi cultivă non-dimensiuni prin non-potențele şi pseudo-urile care se prind de structura sa existențială eterogenă şi predispusă la zgrunțurozitate.

187.Capabilul nu este perturbat de inhibiții, superstiții, angoase şi ipohondrii, căci îşi cultivă un curaj care le destramă şi cu care apelează la inițiative şi schimbări, înlăturând riscurile din ele cu forța combativității şi competitivității.

188.Incapabilul este disturbat de prejudecăți, aprehensiuni, fobii şi slăbiciuni pe care le întreține şi întăreşte prin laşitatea născută din punctele slabe, neputințe şi complexe.

189.Capabilul deține o voință cristalizată şi proactivă ce este sursa ambițiilor non-veleitare formatoare de sensuri şi obiective pe care le urmăreşte cu obstinație.

190.Voința capabilului corelată cu aptitudinile şi pasiunile, îi cristalizează individualitatea orientată înspre performanțe, competiție şi succese.

191.Incapabilul posedă o non-voință care îi suprimă ambițiile şi îl predispune la renunțare, resemnare şi defetism.

192.Non-voința incapabilului atrage veleitățile ce interpun distanțe între ființialul său şi performanțe şi respinge competitivul care leagă ființarea de performare.

193.Non-individualitatea incapabilului este modelată de non-voința împingându-l înspre inerție, inactivitate, torpoare şi delăsare.

194.Non-individualitatea depersonalizează omul ce-şi pierde configurațiile sistemului său, având drept consecințe negative destabilizarea structurii sale şi încovoierea axei ființiale.

195.Gregarul dacă devine arhetip şi mod de viață, construieşte o non-individualitate ce dă dihotomie personalității.

196.Gregarul imprimat pe viață o uniformizează, îi reduce hiperbola la rectiliniu şi îi elimină apogeul, puseele şi climaxul.

197.Gregarul sistează potențialitățile, creativitatea, ingeniosul, inserând pseudo-urile în vocațiile care se aplatizează şi îşi pierd valențele.

198.Gregarul inserează surogatele în punctele nodale care îşi pierd astfel esențialitatea, exponențialitatea şi extra-urile.

199.Gregarul dezactivează spiritul, pliază platitudinile pe gânduri, divide rațiunea şi subiectivează realitatea.

200.Gregarul pliază pe a fi involutivul, astfel că acesta abandonează trendul şi urmează descendentul.

201.Gregarul acționează ca o forță de frecare asupra mişcării vieții înspre evoluție şi din acest motiv evoluția se îndepărtează de ființare.

202.Gregarul intenționează să construiască în minte non-spiritul, însă nu reuşeşte, fiindcă spiritul are forțele sale înlăturând orice intruziune a non-entităților.

203.Gregarul îl îndepărtează pe om de libertățile cu consistențe de necuprins şi îl racordează la non-libertățile cu conținut de nimicnicii.

204.Gregarul îi construieşte omului pe care îl conduce non-viziunile ce nu pot penetra viitorul şi se întorc înspre trecut.

205.Gregarul îi suprimă omului accesul la evoluție, competitiv şi succese şi îl îndreaptă înspre involutiv, non-competitiv şi eşecuri.

206.Gregarul dizolvă individualitățile şi în locul lor creează un etos al non-individualităților.

207.Ignaritatea intensifică şi amplifică gregaritatea, pe când cultura şi cunoaşterea cristalizează individualitatea.

208.Ignaritatea întunecă mintea, inoculează non-substanța în conştiență care o transsubstanțiază în inconştiența desfăşurând ignoranța şi iraționalul în spațiile mentalului.

209.Ignaritatea are similitudini cu gregarul, ambele uniformizează spiritul, rațiunea, gândurile, viața şi realitatea.

210.Ignaritatea este o pseudo-prostie acutizată de incultura crasă manifestând discrepanță față de erudiția încorporând o cultură vastă.