211.Ignaritatea accesorizează viața cu enormități, predispunând-o la non-sensuri, contradicții, dualități şi erori substanțiale.

212.Ignaritatea se refugiază în non-competiția în care întrezăreşte un paliativ.

213.Ignaritatea se prinde de incapabilul având multiple vulnerabilități în planul profesional pe care nu ştie să-l gestioneze şi astfel este expulzat înafara spațiilor sale.

214.Când ignaritatea guvernează existența, prostia proliferează, erorile se augmentează, non-potențialitățile se multiplică şi defectele se amplifică.

215.Ignaritatea grefează pe a fi germenii declinului, retrogradului şi involutivului, care-l fac vulnerabil la degradare, degenerare şi promiscuitate.

216.Ignaritatea decade ființarea îndreptând-o înspre precaritate, pauperitate şi sărăcie, căci magnificența respinge ignaritatea şi atrage opulența şi bună-starea.

217.Ignaritatea se află la polul opus al prosperității care are nevoie de succese, performanțe şi competitivitate pentru a se întări şi a se aglutina de viața omului.

218.Ignaritatea poate asimila bădărănia, grobianul, impertinența şi insolența, schițând profilul non-eticii, fiindcă grosierul şi rudimentarul ei se află diametral opuse fineții, cizelării şi rafinamentului stilizând viața.

219.Ignaritatea îşi imprimă grosierul pe a fi-ul care nu poate accesa sofisticarea şi somptuosul, ci de el se prind incultura, ignoranța activând inconştiența.

220.Ignaritatea îşi însuşeşte non-creativitatea, non-ingeniozitatea, iar obtuzitatea ei obturează perspectivele, viziunile şi dimensiunile.

221.Ignaritatea împreună cu gregarul disipă lumina pe care eonii captați de inteligență o iradiază.

222.Ignaritatea eşuează într-o neputință care amplifică punctele slabe şi anihilează punctele forte pe care şi le cultivă oamenii rezoluți, competitivi, performanți şi superiori.

223.Ignaritatea se deosebeşte de incapabilitate prin aceea că incultura pe care o desfăşoară în existență nu o face neputincioasă în fața unor sarcini pe care le poate soluționa cu condiția ca acestea să nu fie dificile.

224.Ignaritatea are idiosincrazie la cultură, cunoaştere şi erudiție şi propensiune la incultura ce nu are nimic în comun cu creația şi vocația asumate.

225.Idiosincrazia la pasiuni generează sațietate, iar la dinamism provoacă letargie, inactivitate, torpoare şi delăsare.

226.Idiosincrazia la competiție antrenează refugierea omului în iresponsabilitate, sinecură şi în aria de confort.

227.Idiosincrazia la principiile hedonismului aruncă ființa în spațiile insatisfacțiilor al căror aspect static provoacă spleenul.

228.Idiosincrazia la nesățios provoacă sațietatea generând prea-puținul, când omul aderă la concepția să nu faci nimic.

229.Idiosincrazia la prea-puțin orientează ființa înspre prea-multul echivalent cu arhi-suficientul.

230.Idiosincrazia la păcate, vicii, tare, lubric şi adicții, coincide cu propensiunea la virtuți şi calități înnobilatoare.

231.Idiosincrazia la dinamicitate generează o simplitate reducând hiperbola ființării la rectiliniul uniform, tern, insipid şi prozaic.

232.Idiosincrazia la simplitate determină omul să agreeze sofisticarea, complexitatea şi alambicarea.

233.Idiosincrazia la trend influențează omul să adopte concepții refractare pe care le aplică vieții, deposedând-o de evolutivul cu tente ascendente.

234.Idiosincrazia la concepția să vrei totul încărcată cu un hedonism exacerbat, determină omul să gliseze între a nu vrea nimic de la propria existență şi a integra în ființare fatalismul funest.

235.Idiosincrazia la stereotipii împinge oamenii înspre schimbările ce destramă stagnarea şi care dau interferențe între aria de confort şi arealul neobişnuitului.

236.Idiosincrazia la consecvențele cu ramificații în dogme, coincide cu înclinația oamenilor înspre versatilul non-conformist şi non-dogmatic.

237.Idiosincrazia la dogme, reguli şi norme amplifică libertățile şi non-conformismul, care au însă tente veleitare şi utopice.

238.Idiosincrazia la performanțe are drept surse eşecurile, insuccesele şi non-combativitățile, trimițând oamenii înspre renunțările, resemnările şi blazările cu non-energii nefaste.

239.Idiosincrazia de orice fel acutizează indispozițiile, spleenul şi sațietatea, deformând efectele bunei-dispoziții şi generând non-efecte cu funcții coercitive şi pervertitoare.

240.Idiosincrazia la negativități distruge venalul, neutralizează fărădelegile şi caută să imprime pe viață pozitivările.