241.Idiosincrazia la exponențialul sondând esențialitățile, provoacă o inflație de detalii disparate, fragmentate şi eterogene, obturând întregul, ansamblul şi fracturând omogenitatea.

242.Idiosincrazia la deplinătățile generatoare de prea-plin şi nesățios, trimite omul în spațiile sterile ale sațietăților.

243.Idiosincrazia la zădărnicii şi deşertăciuni influențează oamenii să-şi construiască obiective şi sensuri care depăşesc ariile naturalului, firescului şi teluricului şi pătrund în spațiile esoterice ale transcendentalului.

244.Idiosincrazia la conştientizarea intensă a sinelui individual, social şi al omenirii, produce dezconştientizarea diluând percepțiile asupra realității şi refugierea în escapismul văzut ca paliativul ce înlătură distresul.

245.Idiosincrazia la conştientizarea imuabilă familiarizează omul cu absența din viață cu funcții de depersonalizare şi non-individualizare.

246.Idiosincrazia la dezconştientizare activează conştiința de sine care procesează atât informațiile din interior, non-fenomenologice, cât şi informațiile din exterior de natură fenomenală.

247.Idiosincrazia la dezconştientizare anihilează absența din existență şi dă imanență şi potențial ființialului.

248.Idiosincrazia față de dezconştientizare intensifică procesele mentalului, pasiunile şi ambițiile care în contact cu absența din ființial se diluează, diminuează şi atrofiază.

249.Idiosincrazia față de escapism are ca efecte o coeziune între conştiința de sine şi conştientizare şi între eul impregnat cu dorințe şi sinele absorbind genuinul, autenticitatea şi întărind individualitatea.

250.Idiosincrazia la escapismul cu prelungiri în visări, fantezii şi psihedelic, întăreşte conştientul manevrând subconştientul care înregistrează totul, supus dihotomiei logic-ilogic.

251.Idiosincrazia la escapismul inserând în oscilațiile gândurilor visările diurne, intensifică conştiența care dă simbioză şi conexiuni între senzorial şi realitate.

252.Idiosincrazia față de morbiditățile prefigurând depresiile şi psihopatiile dă o sinergie între spirit şi rațiune, având drept efecte însănătoşirea mentalului şi curățarea lui de aberații, absurdități, malformări şi erori de judecată.

253.Idiosincrazia la inestetică coincide cu respingerea elementelor disproporționate şi eliminarea dizgrațiosului dintr-o viață racordată la estetica cizelând simetriile.

254.Idiosincrazia le inestetică aduce în prim-planul realității, ontologiei şi naturii configurațiile esteticii.

255.Idiosincrazia la fragmentarul eterogen determină omul să-şi integreze în ființare ansamblul, perspectiva şi structurile omogene.

256.Idiosincrazia la detalii are ca efecte perceperea vieții ca un întreg, conectată la veşnicia ce este atributul savaotului.

257.Idiosincrazia la insignifiant echivalează cu propensiunea omului la spațiile largi, în expansiune, la exponențial şi la esențele care dacă se inoculează a fi-ului, îi îmbunătățesc substanța ființială maculată de teluricul impur.

258.Idiosincrazia la derizoriul care dacă se aplică spațiilor ființiale le contractă, diminuează şi diluează, are drept rezultat încercarea ființei de a da vieții sale grandoare, măreție şi magnificență şi dimensiunilor existențiale amplitudine.

259.Idiosincrazia la adevărurile pe care unii le consideră supărătoare, împovărătoare şi traumatizante, caracterizează un om vulnerabil la iluzii, duplicități, simulacre şi mistificări.

260.Idiosincrazia la adevărurile ce sunt fundamentul ştiințelor şi dialecticilor, defineşte un om care supraviețuieşte prin intermediul falsităților ce-i sunt reper în social, purtând diferite măşti pentru a nu i se devoala personalitatea înfăşurată în echivocuri.

261.Idiosincrazia la neadevărurile impregnate cu falsități, simulacre şi subiectivități şi care malformează obiectivitatea, imparțialitatea şi veridicitățile, evidențiază dreptatea, cinstea, onestitatea şi integritatea.

262.Idiosincrazia la haosul aducând disonanțele, confuzia şi bulversarea în existență şi fiind direct proporțional cu entropia sistemului uman, evidențiază în ființe ordinea, planificarea şi controlul.

263.Idiosincrazia la versatilul căutând să-şi impună în viață ineditul, neobişnuitul şi neaşteptatul, caracterizează un om modelat de consecvențe şi care aderă la predeterminare.

264.Idiosincrazia la consecvențele ce nu se pot debarasa de stereotipii, limitativ şi rutine, schițează non-conformismul agreând extravaganța, excentricitatea şi neobişnuitul.

265.Idiosincrazia la dogmele rigide, inflexibile şi cu tente coercitive, scoate în evidență un om care dacă respinge anarhia şi răzvrătirile, atrage în ființarea sa libertățile de diferite tipuri valorificând liberul-arbitru.

267.Idiosincrazia la materialismul acordând factor prim materiei şi factor ultim conştienței şi conştiinței, defineşte un om conectat la spiritualitatea considerând substanța preeminentă față de materie.

268.Propensiunea la materialism este o trăsătură a oamenilor făcând arhetip din achiziționarea de bunuri, lucruri şi obiecte multiple.

269.Propensiunea la spiritualitate ține de un om care rezonează la misticism, animism, esoteric şi care sondează transcendentalul pentru a-i decodifica meta-urile.

270.Idiosincrazia la stagnarea intenționând să umple cu comoditate aria de confort, coincide cu propensiunea la schimbările reactualizând matricea ființială a omului întreprinzător.