331.Pseudo-supraviețuirea se încarcă cu fatalități, renunțări, resemnări şi îndoieli corozive şi ontologice, fiind predispusă la falimentul personal, existențial şi profesional.

332.Pseudo-supraviețuirea dă înclinații inferiorilor, ostracizaților şi defăimaților înspre non-asimptota ființială.

333.Extra-supraviețuirea conferă predispoziții superiorilor, inteligenților, iluminaților şi vizionarilor înspre asimptota ființială.

334.Pseudo-supraviețuirea acutizează, intensifică şi amplifică problematica vieții pe care o deconfigurează şi o îndreaptă înspre non-asimptota ființială.

335.Pseudo-supraviețuirea glisează de la non-sensuri la sensurile vieții, de la nejustificare la justificarea existenței şi de la ipoteze la veleități.

336.Pseudo-supraviețuirea imprimă agnosticismul pe viață, înnegurând-o prin mefiențe, îndoieli, incertitudini şi viziuni distopice.

337.Extra-supraviețuirea facilitează accesul omului care s-a epurat de slăbiciuni, aprehensiuni, veleități şi înveterări, la superlative, grandios, magnificență şi sensuri de anvergură.

338.Extra-supraviețuirea a eliminat punctele slabe corelate cu complexele de inferioritate, şi-a augmentat şi esențializat punctele forte la care se conectează calitățile pentru a deveni extra-calități.

339.Extra-supraviețuirea manevrează certitudinile care dau transparență ființării, valențele, creativitatea şi sagacitatea, înscriind omul pe hiperbolă.

340.Extra-supraviețuirea depăşeşte din punct de vedere preeminent şi valoric adaptabilitatea apelând la socializări pentru a contura starea de bine.

341.Extra-supraviețuirea sincronizează mentalul cu sufletul, sinele, conştiența şi somaticul, conferind dianeticii aspecte benefice.

342.Extra-supraviețuirea transcende supraviețuirea, transmută obstacolele în experiențe de viață, piedicile în posibilități de creştere, transfigurare, devenire şi evoluție, pseudo-urile grosiere, rudimentare şi hibride în extra-urile cu aspect e de superlative, uluitor, profunzimi şi care sublimează ființialul, rafinându-l.

343.Pseudo-supraviețuirea şi-a pierdut conexiunile benefice cu adaptabilitatea încorporând normalitatea şi care are ca sistem de referință socializarea.

344.Pseudo-supraviețuirea are caracteristicile amatorismului menținând superficialitatea într-o existență non-competitivă.

345.Pseudo-supraviețuirea antrenează platitudinile ce scot în evidență rectiliniul, secvențialitatea şi uniformitatea ființării.

346.Pseudo-supraviețuirea stabilizează aleatorul ale cărui variabile imprimă fortuitul, confuzia şi entropia pe existență.

347.Pseudo-supraviețuirea apelează la constante ființiale derizorii încercând să securizeze viața prin funcțiile şi mecanismele predeterminării.

348.Pseudo-supraviețuirea are predispoziții la ignaritatea, gregaritatea şi provizoriul neofite, neputând accede la adevărurile, raționalitatea, realismul şi certitudinile încorporate de adaptabilitate.

349.Pseudo-supraviețuirea nu accede la imanența ființială absorbind profunzimile şi nici la potențialul încercând să plieze maximul pe creativitate, creație, ingeniozitate şi libertate.

350.Pseudo-supraviețuirea se cramponează de omul incapabil ce poate decădea în sensurile nefaste ale inadaptatului supus ostracizării, exilării, indezirabilității şi vituperanței.

351.Pseudo-supraviețuirea se fixează de ființele cu un psihic labil, predispuse la depresii, descurajări, deznădejdi şi psihopatii.

352.Pseudo-supraviețuirea conectează omul refractar la descendent, declin şi non-trend, îl exilează în spațiile anormalității abstrase din sistemul socialului.

353.Pseudo-supraviețuirea se prinde de oamenii lipsiți de aptitudini, vocații, pasiuni, în care imperfectibilul dizolvă orice urmă de puritate şi perfectibil.

354.Pseudo-supraviețuirea este o caracteristică ontologică a trogloditului, inferiorului şi inadaptatului, care nu găsesc instrumentele, metodele şi soluțiile de a transmuta pseudo-supraviețuirea grosieră, rigidă şi retrogradă într-o supraviețuire maleabilă, care ştie să valorifice punctele forte.

355.Pseudo-supraviețuirea asimilează punctele slabe definind neputințele, slăbiciunile, complexele, laşitățile şi defectele, care dacă se cronicizează, pseudo-supraviețuirea are în proximitatea ei non-supraviețuirea.

356.Pseudo-supraviețuirea întreține negativările, non-potențele şi blazările, iar în centrul ei se manifestă imposibilul retezând dimensiunile, posibilitățile, libertățile şi evoluția.

357.Pseudo-supraviețuirea impulsionează non-energiile cu roluri de inversare a calităților, prea-plinului, deplinătăților şi liberului-arbitru.

358.Pseudo-supraviețuirea amplifică deficiențele, lipsurile, limitativul şi carențele, fiind generatoare de goluri ființiale, care dacă se adâncesc, capătă semnificațiile depresiilor, nevrozelor, psihopatiilor şi nevralgiilor.

359.Pseudo-supraviețuirea construieşte genunea cu aspecte de bolgie şi de neant, în care coexistă nimicul cu demonicul.

360.Pseudo-supraviețuirea inculcă în viață non-sensurile, nejustificativul, non-menirea şi inanitățile, ce îi dau funcții de non-viață.