După părerea mea nu există vânători sportivi pentru că nu există sport în vânătoare.
Sportiv ar fi să existe șanse egale. Adică să se vâneze cu mâinile goale și cu ce își poate confecționa sportivul singur în desiș, sau să se împartă grupul de vânători în două și să se vâneze reciproc.
Așa, să te ducă pădurarul într-un foișor unde să îți așezi carabina cu lunetă și să tragi într-o vietate aflată la câțiva kilometri nu este sport. Este crimă. Și dacă nimerești bietul animal nu este măiestrie. Este risipă inutilă de viață.
Da, vânătorii sunt la fel de sportivi pe cât sunt violatorii de galanți.
Și dacă pot avea o minimă înțelegere, sau mai bine zis compasiune, pentru cei cărora le place carnea de vânat, cei care ies cu armele lor de distrugere în pădure doar pentru "trofeu" sunt după părerea mea niște psihopați.
Genul care nu ar avea o problemă să vină cu dalta și ciocanul la vreun monument ca să își ia o amintire.
Poți fi iubitor de natură și de mișcare prin mijlocul ei și utilizând o cameră de luat vederi, nu o armă. Poți avea trofee filmate, de animale mărețe surprinse de tine un habitatul lor.
Nu este nevoie să le omori. Nu te face cu nimic mai bun, mai bărbat sau mai talentat.
Doar un psihopat care găsește un tip pervers de emoție privind zvârcoleala și groaza morții fără sens. O biată eroare de contracepție a părinților proprii care se imaginează a fi un zeu al pădurii, el fiind de fapt doar un cârnat cu ochi incapabil a-și găsi un hobby uman.