agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-02-06 | |
Încep să cred că tot mai multe persoane adoptă poziția gânditorului de la Hamangia: nu știm ce urmează ,
nu știm ce va fi cu noi ca neam, nu știm ce va fi cu noi ca familie aparținând acestui neam, nu știm ce va fi cu noi ca indivizi, ca persoane. Nu ne mai întreabă nimeni ce dorim, nu ne mai întreabă nimeni ce nu dorim, nu ne mai întreabă nimeni ce iubim, nu ne mai întreabă nimeni ce am vrea să iubim. Ni se spune mai nou "totul" de undeva de sus, de pe un stâlp de lemn putred cu o voce răstită dintr-un difuzor chipurile 5g că trebuie să ne supunem la ceea ce vine, că totul este spre binele nostru... Și uite așa m-am văzut în seara asta stând la marginea patului nu foarte înalt "cu capul sprijinit de ambele mâini, coatele fiind așezate cu grijă pe genunchi "(1) ca în imaginile văzute cândva, întâi într-o carte apoi pe net, cu aceasta statuetă misterioasă. Oare de ce au găsit-o tocmai la noi pe plaiuri românești dobrogene? De ce nu în India, China, Africa sau Americile? Ce vrea să ne transmită peste timp statueta "gânditorul de la Hamangia"? Vrea oare să ne transmită, totuși, ceva? Vrea oare să ne transmită că și ei au prins atunci... (acum mii și mii de ani) vremuri de impas? Și trebuiau să se "coboare în ei înșiși"? Sau era o poziție comodă și atâta tot? Nu voi ști (cel puțin câte zile voi mai avea de la Domnul pe pământ) răspunsul la aceasta întrebare. Cert este ca m-am trezit și în seara asta "blocat" în această poziție din care nu voiam să mai ies. Are o magie a ei, emite ca o antenă și captează ceva de dincolo. Și oboseala acumulată m-a înțepenit minute bune în poziție dar nu de obosit am zăcut în ea ci de oboseala întrebărilor fără răspuns... deocamdată. Nu vreau să ajungem în viața asta la expresia: "Dacă-i musai... cu plăcere!". Cel puțin eu nu vreau să îmi dicteze o membrană vibratoare dintr-un difuzor pârlit (cică ultra nou cu aer de 5g) ce să fac! Mama m-a învățat ce sa fac până la 7 ani, școala în următorii 7 ani, tata în următorii 7 m-a îndrumat apoi eu cu ajutorul Celui Bătrân și fără număr la zile mă autocizelez de atunci ca să cresc, să ajung să și inventez măgăoaia aceea de pe stâlpul de lemn putred din fata casei dar nu ca să ascult întru totul de vocea care vine prin ea! Vocea care îmi vine de mai sus, din al lll-lea cer este vocea de care ascult și voi asculta! Tu ce zici prietene? Îți place vocea din membrană? Îți place cum ne pune viața să repetăm poziția gânditorului de la Hamangia? Nu degeaba este scris undeva: "Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face, nu este nimic nou sub soare"(2) dar și în alt loc: "O deșertăciune a deșertăciunilor, totul este deșertăciune" (2) 6 februarie Surse: (1) editiadedimineata.ro (2) cartea Eclesiastul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate