Câteodată mi se face de-o ieşire în peisaj
Unde, fără nici o îndoială, mă întâlnesc cu
Specialiştii în pierde vară, pierde seară
Pierdere după pierdere, dar ei sunt fericiţi
Marinarul Grădinarul îţi scrie
Aşa cum ar scrie o poezie
Într-o poveste vie
Unde, ca-n orice poveste,
E vorba de o zi specială în care
Se întâmplă ceva la care nu te-ai fi aşteptat
Cele ce sunt stau la un loc cu cele ce nu sunt
În mintea şi-n inima omului
Pe omul nostru, Poetul, îl preocupă ecuaţia vieţii
x la a opta plus unu egal cu zero gândise cândva, Eminescu
Ceea ce-i echivalent cu rădăcina de ordinul 8 din minus unu
A intuit el ceva, fără să ştie că a făcut apel la radical
Şi s-a ales cu un Cal Năzdrăvan de Răzvan şi Vidra
Şi bila întâmplărilor se rostogoleşte prin consecinţe
Unele aducându-ne merite, altele învinuindu-ne
Toate, pe drept sau nedrept, nu mai conează
Singurul lucru care contează este să fim drepţi
Cu noi şi cu lumea de lângă noi
Să nu uităm bucuria clipei deschise spre Infinit
Cea în care omul trăieşte prin dor şi iubit
Cu motivul improbabil şi ymposibil de ghicit
În versuri se aşează arcuirea, în ceasul meu cu Tympul peisaj
Când dintr-o clipă lungă cânt iubirea pictată pe o pânză din garaj
O lebădă flămândă-mi iese-n cale, din mâna Ta îi dai un colţ de pâine
Şi de aici începe o poveste cu cântecul şi un lătrat de câine...


1. Aşa a vrut Hazardul, să-ţi scriu şi azi. Dacă e bine sau nu, rămâne de văzut. Semnele de bine se ţin după mine. Le-ai văzut? În ele găseşti prezentul şi viitorul crescute din trecut

Poveşti pe portativ, cu motiv albastru, cât scama unui tiv
Dintr-o cortină de pe corapină într-o ţesătură fină
Ţesută de Fecioarele Inorogului Alb
De Domnişoarele de la Apple
Şi de Marinăresele de la Pescărie
Din loc în loc, din când în când, se naşte-n mine câte-un gând
Difuz şi plin de ajutor, ca pescăruşul voiajor
Care iubeşte un izvor ce izvorăşte dintr-un nor
Precum covorul zburător

2. Arcade vii, ultramarine, grăiesc acuma către tine
Din peisajul Tympului şi din fuiorul visului
Mai toarceam firul de poveste care ajunge într-o veste
Ca strofa cântului de ieri cu întrebări în care-mi ceri
Să-ţi spun o mie de păreri
“Has this world forgotten how to love?
Are we blinded by the hate we let inside?
No one's givin' in or givin' up
The lines are drawn and there's no compromise?
Looking for a window in the wall
Maybe we can see the other side
And find we're not so different after all
Looking for a window in the wall”

3. Vorba ta, Tympule, clipele zboară
Viitorul nu aşteaptă o clipă deşteaptă
El vine peste tine buluc cu umbra lui groasă,
Parcă mai albastră decât umbra cu iarba şi florile de sub nuc
Ţine minte data de azi nu doar pentru că este Anul Nou Chinezesc
Anul bivolului de metal este anul în care mental
Suntem pe Val de Aşteptare Mare
În care fiecare om îşi face prieten dintr-un pom,
Care rodeşte-n el Iubire şi negrăita Fericire
Dă îndoielilor aripa de clipa-n care nici risipa
Nu mai se ţine pe picioare
Şi fiecare încercare, nechibzuintă, stă şi doare
Sub haina îndoielii, oare?

4. Întins pe covor, motanul Picasso toarce
"Un nou capitol de viață scrie/ Pana Tympului pe-o veche hârtie..." /Pescăruşii mei voiajori pleacă şi vin cu răvaşele din scrisori/ Patru vrăbii, fericite-n Pomu Vieţii/ Stau de vorbă şi recită/ Gânduri scrise de Poeţii/ Falnicei Veneţii...
“S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii....”

5. Stăm de vorbă, în imagini, cu vieţuiri şi vieţuitoare rare, foarte rare/ Gânditoare, rătăcitoare, locuitoare...
Papagalul lui Alexis de pe Domnul Manechin din lemn de gutui
Cu pălăria Poetului pe cap şi cu inima zglobie-n tristeţe, veselie şi fantezie
În lumină, culoare şi toate cele la un loc
Intrat în jocul iluziilor posibile şi imposibile...

Ai deschis cărările inimii mele, prietene cu 7 stele,
Cu portativul motivului cât scama tivului
Din cortina scenei cu personaje
Gândule frumos şi bun
Stai la umbra lui Acum
Când un rotocol de fum
Se aşează pe povestea
Unde-un ceas cu cuc de Ieri
Te-a-nvăţat să crezi, să ceri
O lumină cât mai vie
Pe chipul picturii
Care aşteaptă pe şevalet
Să-l semnezi, să-i pui data
Şi să spui, gata!
Atât a fost să fie
Atât s-a putut!
Atât am făcut!
Atât, atât, atât...

6. În versuri se aşează arcuirea, în ceasul meu cu Tympu-n peisaj
Când într-o clipă caldă cânt iubirea pictată pe o pânză din garaj
O lebădă flămândă-mi iese-n cale, din mâna Ta îi dai un colţ de pâine
Şi de aici începe o poveste cu cântecul şi un lătrat de câine
Însufleţirea scării mă prinse-n miezul serii
Când lumea se pregătea de o nouă aniversare
Ai şi tu motivele tale. Sufletul îmi face semnul cu degetul apăsat pe buze. Şşşşşşşşşş...
Norocul meu în îngerii care cresc în mine clipa
Acolo unde visul atinge cu aripa
O coardă-n care Tympul e-un peisaj deschis
De amintirea vie ce duce-n Paradis
https://en.calameo.com/read/002975624283331bc61d8

7. Multe şi mărunte-s clipele omului
De aceea-mi place să trag de ele
Să le lungesc cât mai mult
Şi astfel să călătoresc
Şi să iubesc în stil marinăresc
Pe valuri, în lanul de floarea-soarelui
Pe-o rogojină din ultramarin, cu aroma conului de brad-alpin
La un pahar de pălincă, cât păhărelul de vin
Ies din oraş spre orizontul exotic
Din triunghiul complementar reţin ochiul ortic
Stă mintea mea într-un mugur de floare
Gura ta zâmbeşte-ntr-un măr
Ia cu tine o căldare cu apă de mare
Cafeaua la nisip, cu apa de mare, este specialitatea lui Emin Akî
Corina de pe Corapina din Cafeneaua Scriitorilor
Te invită la piramidă, să faci Lampă din Clepsidră
Să ai clipe luminoase şi frumoase,
Cu Yames de şase...

Constanţa, Duminică, 13 Februarie, 2022
(Calendar: Duminica Vameşului şi a Fariseului - Ap. II Timotei III, 10-15Ev. Luca XVIII, 10-14)

8. Fericirea-i cea care rodeşte cu Dragoste
Ridică, la întâmplare, o scoică de pe plajă
Îţi dai seama ce aproape de imposibil este alegerea aceasta
Scoica pe care-o voi picta la urechea fetei cu cercel de scoică
Şi atunci, dacă-i aşa de "imposibil", cum de-a fost posibil
Să pun mâna pe ea, să o ridic şi să mă bucur
Cât de unică şi de adevărată este ea...

Că veni vorba de cercelul de scoică/ Mi-am dus aminte de lăutarul Cercel/ O mare figură de om între oamenii de la Casa Albă/ Erau la un pas să-l arunce pe Marina peste balustradă/ Cu un gest, i-am salvat viaţa/ Cercel! La ordin, Domn Profesor, mi-a răspuns Cercel/ Lasă-l pe omul acesta în grija Marinei Militare/ Noroc că de faţă erau şi Nicolae Cuşa şi profesorul Şurubaru/ Câţiva studenţi de-ai mei şi Spălăţelu, de la Marină/ L-au luat pe sus pe Mihai Marina/ Şi astfel am salvat viaţa unui om/ Într-un moment de luciditate dintr-o mare nebunie...

9. De aici, lucrurile intră pe un alt făgaş
Lumina-mi înveleşte cele câteva mii de fotografii
Dintre care, cea cu Y-grecul mare
Cu care-am ajuns la Cărarea Pierdută
De ceva vreme bună
Într-o noapte cu lună plină
Din ce în ce mai multă lumină
Cuvintele-şi fac magia-ntr-un fel al lor
Pe care încerc să-l descopăr acum
La prima oră a dimineţii
Între câteva mii de clipe
Când puii de zar aşteaptă
Să crească şi să sporească
Livada duhovnicească din Insula cu stuf...

Constanţa, Marţi, 15 Februarie, 2022