751.Fluxurile creaționale non-optimale destabilizează trendul creativ, dislocă structurile creațiilor pe care le impregnează cu superficialități, clişee şi platitudini.

752.Fluxurile creaționale non-optimale pot dezlănțui haosul care dacă pătrunde în arealul creației o decade în galimatiile încețoşând-o, înnegurând-o şi pervertind-o.

753.Fluxurile creaționale non-optimale aparțin de un artist care îşi imprimă neofitul, amatorismul şi non-potențele pe arta sa vulnerabilă la non-artă.

754.Artiştii străbătuți de fluxuri creaționale non-optimale afectate de fluctuații, intermitențe şi energii reactive, nu au o prolificitate şi fecunditate creatoare, iar fluxurile lor creaționale pot atrage sterilul pustiind arta.

755.Artiştii străbătuți de fluxuri creaționale optimale, înzestrate cu potențial, imanență, esențe şi trenduri creative, conferă creațiilor lor intensitate, augmentare, amplificare şi ascensiune.

756.Când fluxurile non-creaționale proliferează, în om apar gregarul, obtuzitățile, rudimentarul, iar acțiunile sale poartă amprenta compulsivului.

757.Ȋnăuntrul ignarilor fluxurile non-creaționale se dezlănțuie şi acestea suprimă ingeniozitățile, perspicacitățile, libertățile şi pliază non-potențialul şi non-potențialitățile pe a fi-ul întunecat de necunoaşterea crasă.

758.Creația de natură transcendentală solicită supraconştientul care inițiază artistul mistic în tainele supranaturalului, esoterismului şi animismului.

759.Creația transcendentală dărâmă structurile unei creații fundamentate pe teluric, natural, firesc, laic şi profan, încercând să accesorizeze viața cu mistere, miracole, meta-uri şi sacru.

760.Creația transcendentală îşi adaugă paradigme cu structuri metafizice din care face sofisme, silogisme şi raționamente înțesate cu meta-adevăruri, cu meta-imaginativ şi meta-reflexiv.

761.Creația cu aspecte transcendentale manifestă discrepanță față de creația de natură ontologică şi telurică evidențiind o viață înscrisă între coordonatele naturalului, firescului şi obişnuitului.

762.Fluxurile creaționale optimale adaugă la sincretismul pe care-l aprofundează şi extrapolează, universalul încorporând un creativ de natură transcendentală, animistă, religioasă, scolastică şi exoterică.

763.Fluxurile creaționale non-optimale sunt lipsite de esențele creative ce diversificau, intensificau şi amplificau creația.

764.Fluxurile creaționale non-optimale nu pot atinge apogeul, climaxul şi asimptota creative, aşa cum o fac fluxurile creaționale optimale, ci din contră, pliază pe creație suprafața, liniaritatea şi uniformitatea ce o diluează şi o diminuează.

765.Fluxurile creaționale non-optimale nu pot inova creația în care se infiltrează vetustul, oprindu-i evoluția.

767.Fluxurile creaționale non-optimale antrenează non-beatificul activând nemulțumirea, dezamăgirea şi deziluziile în legătură cu potențialul creativ înregistrând deficiențe, lipsuri şi lacune.

768.Fluxurile creaționale non-optimale stabilizează în creație non-beneficul, platitudinile şi obtuzitățile şi destabilizează performanțele creativității.

769.Fluxurile creaționale non-optimale nu beneficiază de vocația artistică care dacă se combină cu experimentările, improvizațiile, imaginativul şi reflexivul, asigură perenitate creațiilor.

770.Fluxurile creaționale non-optimale conturează nedesăvârşirea, non-estetica şi asimetriile creative şi țin de un artist ale cărui opere echivoce sunt impregnate cu divergențe, dihotomii şi contradicții.

771.Fluxurile creaționale optimale grefează pe creație esențele creative, astfel că aceasta dobândeşte concentrare.

772.Fluxurile creaționale optimale în contact cu ființarea îi maximizează potențialitățile şi spațiile interferând cu spațiile creativității, iar prin aria rezultată se mişcă a fi-ul artistului având o structură, un sistem şi o axă diferite de a fi-ul vulgului.

773.Fluxurile creaționale optimale generează o creativitate, reflexivitate, ingeniozitate şi imaginație cărora le induc apogeul sondând optimul cu tente de desăvârşire şi exhaustiv.

774.Fluxurile creaționale optimale sunt asimilate de artiştii în care coexistă inițiații, vizionarii, scolasticii şi exotericii, a căror sinergie conturează o extra-viață maximizând creativitatea şi superlativele.

775.Omul străbătut de non-fluxuri energetice inoculând în minte fluxuri de non-gândire, se deschide în fața fluxurilor neantului care pliază non-omul pe om, pervertindu-i sufletul, sinele, eurile şi spiritualitatea.

776.Fluxurile creaționale optimale creează vieții fațete noi caracterizând ipostazele creative şi matricei elemente inedite definind ingeniosul şi neobişnuitul.

777.Fluxurile creaționale non-optimale pot fi asimilate de fluxurile existențiale, pierzându-şi astfel configurațiile creative uniformizate de viață.

778.Fluxurile creaționale optimale influențează artistul să dea un melanj între vocație, maxim, sincretism, animism şi transcendental şi îi dau propensiune la inovările, inventivitățile, reflexivitățile şi experimentările de amploare.

779.Creația predominant transcendentală aparține unui artist care este în acelaşi timp şi mistic şi scolastic şi exoteric şi care manifestă idiosincrazie la profan, laic, ordinar şi aria de confort, reprezentând caracteristicile fade ale non-creației ce se prinde de ignari, inferiori, incapabili şi troglodiți.

780.Creația care are drept configurații transcendentul, şi-a integrat în arealul său supranaturalul pe care-l sondează supraconştientul cu aspecte de misticism.