Toți ascundem monștrii
îi scoatem afară de mici
începem cu gâzele
furnici, gândăcei, muște
la mine a fost un fluture cu aripi albe
l-am urmărit cu bățul prin iarbă
până a rămas nemișcat
n-am mai putut să-l fac să zboare
și-atunci am știut.

Toți ne naștem cruzi
și crude ne rămân palma, pieptul, mintea
tot ce se zbate-n noi mai tare
la mine-au fost gândul și dorința
nu mereu drepte
mi-am așteptat pedepsele și încă le mai aștept
unele au și venit
iar când mi-au bătut la ușă le-am primit cu inima strânsă
și-am înțeles.

Toți ne umplem de vină
câte-o picătură pe zi
până ne acoperă
la mine e orgoliul
tăcerea mea mândră care nu lasă loc de bună ziua
și nici nu se înmoaie odată cu timpul
aș putea să spun ceva dar ce rost are
tac și-aștept regretul care știu c-o să vină
și o să-l accept.

Toți suntem făcuți așa răi
dar nu sunt mereu bățul sau palma care dor
sau gândul și dorința negre
uneori răul vine pe nesimțite
ca un reflux amar de bilă
pe care nu poți decât să-l scuipi.
Răul e mai simplu de-atât
și ni-l facem zilnic
din ciudă, din greșeală
uneori din suferință
răul poate fi doar un cuvânt ucigător
îl ascuți, îi înmoi vârful în otravă
și-l înfigi acolo unde carnea e mai fragedă
cuvintele sunt arme pe care le descărcăm în noi
sângerăm pe nevăzute
ne ascundem cicatricile pansate cu îmi pare rău
sau lăsate să se usuce singure în nepăsare
e ușor
ca un joc de copii unde regulile se schimbă de la minut la minut
singura condiție e să câștigi cu orice preț
să ai ultimul cuvânt
cel mai ascuțit
cel mai otrăvit
ai câștigat
felicitări
ai ajuns la țintă
o victorie meschină pentru inima ta mică
cu care trebuie să fii gata să trăiești.