Prin procesul de enculturație, individul aduce în sinele său embleme ale spiritului omenesc actualizat de veacuri în produse culturale – mituri, religii, opere artistice, ideologii sau teorii. Funcția acestora de amprentare a spiritului individual este dublă – pe de o parte persoana respectivă este ștampilată, pe de altă parte ele sunt purtate mai departe de individ ca în șanțurile unui disc de picup și, pe măsură ce individul îmbătrânește, ele au relief tot mai pronunțat, mai clar. Indivizii au propria lor creativitate și propriile lor pseudopode psiho-sociale care se lovesc de această matriță, sunt ciuntite și modelate și totodată pot transmite o parte din energia lor creativă interioară ca pe un efluviu ce umple și inundă canalele prestabilite. Indivizii cu potență creatoare sporită au neșansa sau șansa să rupă o parte din barierele impuse, să modifice formele roților dințate ale istoriei spiritului omenesc prin propria istorie neuro-psihică și psiho-socială.

Oamenii trăiesc în limitele impuse de arhetipuri socio-culturale și arhetipurile au rolul de programe care ghidează devenirea individului. Toate acestea sunt influențate de ritmurile cosmice și biologice ale individului, de aparatajul sociolingvistic disponibil.

Este un lucru certificat că valențele creatoare ale individului scad sau sunt metamorfozate pe măsură ce acesta îmbătrânește. Unii folosesc sintagma fluxuri creative (creative flows) - fiind evident că această suculență începe la un moment dat să scadă, să stagneze, fie fiindcă individul se ciocnește prea mult de matrița premergătoare lui, și, odată cu vârsta, modelarea neurolingvistică a ajuns la maturitate și nu mai permite alte excrescențe alogene, fie fiindcă propriul aparataj nu este hrănit corespunzător și, odată cu vârsta, au fost epuizate aproape toate direcțiile afectiv – motivaționale și absorbite în substratul spiritual colectiv.

Desigur, problema care trebuie discutată este în ce măsură această matriță culturală (anume corespondentul ei în psihicul individului) și aceste valențe creatoare ale individului sunt înnăscute, prin modul înnăscut în care individul răspunde la stimuli sau își apropriază cultura și arhetipurile ei, sau sunt dobândite. Răspunsul meu e că, fiind evident că există un proces complex al evoluției creativității individuale de-a lungul vieții individului, există o devenire a diverselor culturi și a speciei înseși sub aspect cultural și așijderea putem raționa că individul nu poate fi separat de evoluția fondului creativ comun al comunității sale. Este un lucru cert că nașterea unui copil, precedată de perioada embrionară și fetală sau de cea care precede procrearea, este ea însăși un proces hipercomplex, o rezultantă a multiple fenomene și a întrepătrunderii sistemului psiho-social cu condițiile de mediu. Apariția unui copil în lume e un fenomen istoric, o capodoperă a naturii sau a lui Dumnezeu, înțeles ca lege și program al întregului sistem biologic, socio-cultural, planetar. Așadar, eu sunt de acord cu anticii care credeau în destin sau în zodii, dar și cu cei care credeau că artistul de exemplu, Homer ori Sappho, erau simple instrumente ale Muzelor.