Transmiteţi acest mesaj cântăreţei Laura Bretan.
Laura, mulţumesc că vii în judeţul meu Galaţi, unde m-am născut, deci e bine. Eşti bine?
Laura, dacă aş fi un om sărac, bolnav, neputincios m-ai mai iubi sau tu iubeşti doar un Mesia, un preşedinte al planetei, un bogătaş, o vedetă internaţională cum crezi că sunt eu?
Isus a fost sărac, eu sunt sărac, lasă banii şi vino să mănânci cu mine o salată de urzici crude savuroase că nici pe alea nu le am. Eu vorbesc mereu cu Dumnezeu, dar dacă credeai asta, veneai iute şi tu, măcar de curiozitate să vorbeşti cu el.
Că tu te bagi peste tot neinvitată. Să vezi ce isteţ, omniscient vorbeşte Domnezeu, cât e ed bun şi cum le ştie el pe toate. Dar Dumnezeu e şi foarte hotărît, nu schimbă niciodată ceea ce a hotărît , prevestirile lui despre viitor se adeveresc mereu şi asta mă uimeşte cel mai mult, cât de bine ştie el viitorul. Tu Laura iubeşti banii, dar fii atentă să nu păcătuieşti prin curvie pentru bani, că banii, setea de bani te împing la curvie.
Te aştept în România şi nici nu îţi mai spun că te aştept, că sper să te văd, că văd că nu vii la mine şi deci asta e, nu am ce spera.
Deci căţelul ăla mic din clipul tău nu mi l-ai adus şi atunci eu îţi dau flori numai când mi-l aduci.
Adu-ţi un tîrnăcop mare, solid să sapi cu el fundaţia casei tale în care vei dormi aici înHerculane.
Ce bine că sapi tu, nu mai sap eu nimic acum, stau la umbră şi mă joc. Tu cu ce te mai joci, ce noutăţi mai ai, vino cu un sac de vinete să te pun să găteşti tocăniţa aia de vinete şi ai grijă să nu îmi greşeşti iar sărmăluţele că te expediez iar în Chicago.
Dar dacă mă iubeşti voi mânca cu poftă, lăcrimând arsura aia de tocăniţă ce mi-o prepari, numai să te văd rîzînd. Că rîzi nonstop, eşti nevastă de comedian, rîzi în neştire.
De ce faci tu circul ăsta cu mine, lasă că nu te mai duc la teatru, că ăia sigur mă critică, rîd de mine, că toată lumea rîde de preşedinte, deşi nu am fost niciodată preşedinte, sau şef nicăieri deşi i-am făcut pe toţi să creadă că sunt.
Comedianul are o soartă dezastruoasă, adică nu ajungi preşedinte, nevasta mea, Laura Bretan nu mă primeşte în braţe dacă mu sunt măcar director de bibliotecă şi deci asta e, te-am păcălit sâc nu am fost niciodată preşedinte. Aşa că ai ratat planul tău secret de a te mărita cu un preşedinte Edison să-l furi de bani şi te măriţi cu poznaşul, blegul Edison ca să mănînci coajă de pîine goală.
Dragostea în sărăcie se vede şi e mai sinceră.
Iar sărăcia mi-a dat linişte că ai fugit de ea şi n-ai mai venit iute la ea, te-ai dus la banii tăi, nesătulo, de aia sunt liber şi belfer. Ăsta e secretul fericirii, fă pe prostul, fii sărac şi nu te spăla niciodată şi de aia femeia nu sare pe tine şi scapi de ea şi mai ales de vorbăria femeii. Cunoşti ceva mai deranjant decât guriţa vorbăreaţă a Laurei Bretan?, că eu nu cunosc, iubito.
Aşadar dacă te apropii de mine jur că nu mă spăl zece ani şi aşa scap iar de tine, cum am reuşit la Oradea, sâc. Lasă că vezi tu la concert la Bucureşti ce îţi fac eu, mai exact ce primire în Herculane îţi fac, că mă aştepţi degeaba în Galaţi, Bucureşti, tot aşa cum degeaba şi cu drag te aştept etern în Herculane. Şi nu mai ies din Herculane, sâc.
Deci sunt liniştit fă nu mai vii tu în Herculane cum nu sunt eu preşedinte. Ai văzut cum scap eu de femei, aşa să scapi tu de bărbaţi, şi vei înţelege astfel cât de fericită eşti, cât de greu sunt de cucerit şi de ce nu mă vei vedea niciodată în Herculane.
Dar speră, şi nu disperă, căci vânăta aia a ta o poţi trimite prin poştă, ţi-o halesc cu drag şi cu gândul la tine şi cunochii în poza ta şi fără să-ţi dau o firmitură ţie. Că mănînc eu, nu e nicidecum treaba ta mâncatul, ci gătitul, ca în toate familiile românilor.
Acum am reuşit să te scot din Herculane sâc, să te văd cum intri că ne vom apăra eroic, stai departe că stăm î cazemate, că ştim toţi că dacă te scăpăm aici în bietul nostru oraş îl dărâmi tot. De ce zbieri pe scenă, c dărîmi vocal, cu ţipetele alea toate clădirile. Şi nu intra în Paris, că ai nasul lung, şi dărîmi turnul Eiffel cu el, dacă întorci capul spre bietul turn.
Eşti frumoasă cu nasul ăla kilometric, cârn.
Dar îmi eşti dragă şi aşa, bine că eşti în Sua şi dezastru că vii în Herculabe.
Că ştiu eu că vrei să te strecori în Herculane şi mă pîndeşti. Deci
Spectacol fericit îţi urez.
Să nu dai cu nasul în boxe, ai milă de noi, de ce cânţi noaptea când îmi strici somnul, cântă ziua, cântă orice, dar nu în Herculane, atît mi-a rămas, somnul şi burlăcia, sărăcia mi-a luat tot.
Te râzi cu mine?
Rîzi oricît, numai taci şi nu ţipa, cânta şi nu da cu nasul peste mine că mă accidentezi.
De aia te iubesc şi voi rîde mereu, că nu mă poţi prinde în Herculane, sâc.