Azi am decis să vorbesc doar despre mine despre anii
ce plesnesc de culoare
și rugină
ca ultima suferință
din ochii aceleia
pe care o numim simplu mamă
dar cum să vorbesc
despre mine când
în fiecare privire
am o imagine cu mama

dimineață de dimineață coboară către mine
ca lumina printre
firele ierbii
mă privește și tace
tace și iar tace...
o privesc și eu
o clipă
cred că
a uitat de mine
dar nu...
e doar tăcută
ca pasărea fără aripi
ce doar își imaginează zborul ...

din înțelesul tăcut
al privirilor
revăd ziua în care
la fel de tăcută și
îndurerată
mi-a zis "La mulți ani!"

cuvintele trec prin mine
ca o îmbrățișare
și-mi numără anii rămași
dar ce folos dacă
nu mai am
cui povesti...

trupul meu e încă o clepsidră și sângele curge la fel
ca în acea zi de
aprilie 4
când tata
se bucura cu patos
la vestea că va avea un băiat

da mamă...
ia- mă în brațe și mai spune-mi încă o dată
"La mulți ani!"

***
Tată, e 4 aprilie!

azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada
din spatele casei
dormeai sub prunul
pe care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ți-a rupt din trunchi

ce să-ți mai spun...

fotografia de pe noptiera
din camera de oaspeți
am înrămat-o în lacrimi și
va curge mereu înspre suflet
deasupra fântânii
veghează soarele
are mult prea mult
sânge în priviri
și pare trist și flămând
să mai știi că
în patul tău de două persoane
nu mai doarme nimeni

fără tine nu mai suntem noi

toate lucrurile sunt mici
întâmplător sau nu
Dumnezeu privește și tace
acum eu sunt cel care trudește
prin casă
liniștea înspăimântă

din când în când
mă urc în pod și privesc poarta
printre crăpăturile țiglei
dar să știi că
am lăsat-o întredeschisă
pentru ziua în care o să vii
să-mi spui
"La mulți ani!