Yannelis-Alexis se povesteşte
(A venit vremea)


Motivul cântecului rămâne în tivul poveştii
Lătratul câinelui este la Pescărie unde
Facem noduri cu câteva gânduri şi câţiva oameni
Gânduri pierdute în firul vorbirii
De pe marginea amintirii

1. Anul 1971 este primul meu an de învăţământ
Început în Viile Noi, la Şcoala 18 din Constanţa
Mi-a plăcut cartierul prin numele lui, prin oamenii şi casele locului
Deşi când mama m-a vizitat să vadă unde-am ajuns, mi-a spus:
- Vai-vai-vai, Mirciuţă, cum ai plecat tu de acasă să ajungi aici?
- Unde aici, mamă? Nu vezi că toţi au case noi?
- Da’ tu nu vezi că astea-s case din văiugă (chirpici)?
Ca în colibă, trebuie să te apleci să nu dai cu capul de tavan.
Trecem peste începuturi şi peste întâlnirea cu Rangul III Scarlat
L-am cunoscut la cercul de scafandri şi radio-telegrafişti
Un om pasionat, trup şi sufet, dăruit activităţii de arheologie-marină
Mai târziu am cunoscut-o şi pe Iulia, orfana pe care a crescut-o el. Acum urma cursurile de Pedagogia Artei
Trecem peste, ca să-ţi vorbesc despre Îngerul Păzitor

2. Am avut norocul, din copilărie, să am un an sabatic-sălbatic
Aşa l-am şi trăit, sălbatic, în sălbăticia de pe malul Mureşului
Acolo unde curenţii făceau vârtejuri în calea iureşului
Plonjam în volbura apelor înfoiate de primăvară
Înotam în adâncime să ajung la pietrişul cel mai adânc
Din toate nebuniile am avut norocul să ies viu
Deşi, de multe ori, între şansă şi neşansă a fost doar o fărâmă
Fărâma aceea, o fracţiune de secundă a fost de partea vieţii
Acum, la prima oră a dimineţii îmi dau seama că putea să fie
Mai degrabă de partea ghinionului decât a norocului
Până nu ajungeam să iau un pumn de pietricele,
Chiar dacă mi se termina rezerva de aer, nu ieşeam la suprafaţă
În ultima aventură de genul acesta era să o mierlesc
De o mierleam atunci, nu stăteam noi de vorbă acum
Nu apucam să-ţi spun că de ieşeam cu o fracţiune de secundă mai devreme
Sau cu una mai târziu, nu mai eram acuma viu
Scara de lemn cu care se termina bazinul plutitor
M-ar fi prins între treptele ei împins de şuvoiul apei învolburate
Dacă ieşeam cu o secundă mai târziu, aş fi dat cu capul de ponton
Şi Caras-Vasile mă numeam. Evident, am un Înger Păzitor
Care nu doarme...




din cele câteva clipe lungi
ai reuşit să alungi
pe Plaja cu Suflet şi prin lunci
umbrele, umbrelele şi norii de ploaie
s-au făcut bălţi şi noroaie
dar cântecul şi lătratul de câine
au rămas seminţe de bucurie


3. Mezonoptica de la Farul Genovez şi-a deschis aripile unui crez
În care eu povesteam poetico-matematiceşte
Aşa cum se povesteşte marinarul cu zar şi cu pipă
Făcând risipă de sinceritate, povestind pe apucate
Despre Începuturile vieţii
Aşa cum se vede ea, în pragul dimineţii
Din Săptămâna Patimilor de la Pescărie
Trecând prin Arcadele Ultramarine
Cu mai rău şi mai bine
Ca o vacanţă într-un vagon pe şine
Care se plimbă prin Peisajul Tympului clipelor lungi
Precum Corabia lui Noe-n vremea Potopului


În paralel se făcea că postarea pe facebook
Era împăstată cu o parte poetică
Care nu ştiam de unde vine
Acum ştiu.
Povesteam aceasta în urmă cu un an
- A venit vremea să le pui pe toate la un loc
A spus Îngerul meu
- Lasă-mă, nu-mi da şi tu de lucru
- Eu doar ţi-am spus, n-am dat cu parul
- N-ai dat cu parul, dar mi-ai dat de lucru

4. Ca un dar, cu rogojină şi zar a venit şi Alexis la mine să se povestească
Până când am ajuns în Constanţa nu auzisem de vaporeancă şi de vaporean.
Câteva luni am umblat prin audienţe să primesc casă, cum scria în repartiţia ministerială.
Călăream inorogul Alb, pe la tot felul de servicii şi cancelarii ale primăriei
Trei luni am stat în vechea cancelarie a Şcolii din Viile Noi
După trei luni am primit un apartament confort patru
Pe Aleea Melodiei, Bl 24 C, Scara B
Toţi vecinii mei erau vaporeni, excepţie făcând barmaniţa Monica,
Aşa că am putut să aflu ce înseamnă vaporeancă şi vaporean
Oameni sufletişti şi foarte familişti...
Locuiam la parter, la apartamentul 4
Lângă noi stătea doamna Marian
Vis-a-vis locuia doamna Grigore,...
Iarna lui 1971 am petrecut-o in Viile Noi...
Şoala nouă era în primul an de funcţionare
Cu încălzire centrală
Şcoala veche era de tip Spiru Haret
Toată la dispoziţia mea
Cu excepţia a două clase rezervate
Una plină cu mobilierul vechi şi cu butuci
Nu doar că povestea cu butucii este adevărată
Butucii existau cu mult înainte de a-i găsi eu,
Pâna la urmă, m-au găsit ei pe mine
https://www.pubhist.com/w56693
Acesta este butucul pictat...




Constanţa, Luni, 18 Aprilie, 2022