bucătăria şi sufrageria sunt spre răsărit, dormitoarele cu vedere înspre apus. e perfect. mă trezesc din moartea vremelnică a zilei şi-mi fac cafeaua într-un nou răsărit. zi albastră cu soare deplin. miuzet şi măscuţa linguşitoare se freacă de mine felin. le dau de păpică. mă dojenesc pitpalacii din balcon. pe rând, le spun, nu-s meschin din plin vă dau şi vouă mâncare şi apă...

nu bate boare de vânt. ies la plimbarea de frumuseţe (sic). e bine. strada-i pustie. fluier în gând "la hanul Mărioarei". în trening cu glugă o iau la fugă. trec pe lângă un cireş şi rup o crenguţă. pe florile ei o albină nestingherită adună în guşă nectar şi polen pe picioare...

intru în parc. rotonda statuilor. pun crenguţa lângă bustul lui Eminescu. Hristosul Cuvânt a înviat! domn Eminescu. priveşte departe. rece. statuie. albina îşi ia zborul şi i se opreşte pe nas. plec cu gândul la poezia de azi. ciudată întrebare: dar dacă strănută statuia...

la pas întins înconjur lacul. în lumea lor de apă crapi şi caraşi alunecă lin. lebedele şi raţele mandarin vâslesc cu lentoare. doar stăncuţele şi ciorile sunt mai cu zor s-adune musculiţe din iarbă să ducă la pui...

nu mă trage aţa spre casă totuşi la ea mă grăbesc tot în fugă. ajung la bloc. alerg şi pe scări să văd de bojogii mă ţin. la trei mă-ntâlnesc c-un vecin: ce faci nea Ioane? m-am înscris la un maraton de ocolire a pământului la ecuator, îi răspund gâfâind. se uită după mine uimit...

fac un duş cu cald şi cu rece şi-mi pun halatul de pluş. laş nu dau drumul la tv. şi de internet mă feresc. de nimeni şi de nimic nu vreau să aud. ca lebădoiul pe lac fără gânduri vampire vreau să plutesc pe clipele zilei...

ora unu şi jumătate. ar fi cazul să şi mănânc. deschid frigiderul. de toate. poftă n-am de nimic. totuşi e Paşte şi iau o felie de cozonac şi un ou înroşit. singur. cu cine să dau cioc, n-am cu cine. mi-l dau de frunte. îmi vine a râde. aşa, că tot eşti tare de cap. împart cu mâţele gălbenuşul. mănânc şi la urmă îmi clătesc gura cu un pahar de vin rozaliu. după cozonac mi se pare acriu aşa că îmi dreg gustul cu o ceşcuţă de rachiu de caise. verific temperatura şi umiditatea de la incubator. mai sunt cinci zile. abia aştept să iasă din ouă prepeliţele faraon...

ora două. deschid fereastra şi privesc în grădiniţa mea din spatele blocului. au dat ochii la vie şi frunze au făcut murul şi zmeurişul iar cireşucul e plin de floare. printre blocuri departe se vede Ceahlăul. oare mai are zăpadă? iau binoclul şi-mi aduc Toaca aproape. da mai are alba căciulă. pe cer doar scame de nori. oi păscând în iarba albastră...

vânt stârnit din senin. un câine nevăzut dă târcoale oilor şi le-adună. tună. la miazănoapte peste Paşcani plouă. furtună. speriaţi sunt copacii, se zbuciumă a fugă. n-au cum, rădăcinile îi ţin strânşi de pământ ca şi sufletul meu în carnea ţărânii ce sunt. lăptus, buhăit este cerul şi Ceahlăul se pierde într-un nor negru şi greu ridicându-se tot mai sus, venind tunând şi fulgerănd peste noi. un vârtej aduce la fereastra mea să danseze ca ielele-n horă petale de flori de cireş...

tună lugubru, pelung, parcă şi-n cer e război. bombardiere ce urlă infernal. se-ntunecă parcă afară şi norii se zvârcolesc între şerpii de foc. cum să nu îmi fugă gândul la Indra şi Kubera cu ale lor pushpaka vimane...

un fulger gros în Y şi-un trăsnet de spart catapetesme face să tremure betonul şi piatra-n pereţi. mă-nchircesc. înlemnesc de spaimă copacii şi muţeşte şi vântul. începe potopul. violent. repezit. perpendicular. dese şiroaie de ploaie mă fac să văd clădirile şi maşinile parcate tocate ca pe tăieţei doar rămase-n picioare...

ora trei şi oleacă. sună telefonul. nepotul din Paşcani: măi nea Ioane ce ploaie a tras aici... la mine, eu de colo, doar câţiva picurici. ce-i drept am stat cu apa o ţâră până la gât dar acuma e bine se scurge e mai jos de genunchi...

ora cinci. se mai aud tunete înfundate dinspre Vaslui. e cerul la răsărit ca de moarte. e soare la mine. deschid fereastra. aer curat, bălţi peste tot. mă bucur că am semănat şi era musai nevoie de ploaie doar cireşucă al meu stă bosumflat că vântul i-a luat primul lui strai de petale. hei, şi, îi zic fii vesel că şi eu mă prefac şi zi-mi ca dimineaţă: Hristos a înviat!...