el trăia într-un alb deocheat
narcisist
într-o lume strategică
îmi măsura gleznele cu promisiuni underground
cu crini de pădure ofiliți
cu luare de prizonieri
îmi aducea aminte de crima de la metrou și de regele moare
ce candoare
să mă inviți în casa ta unde îmi spui
că e o dezordine desăvârșită și o curăție a paharelor
habar n-ai
ai impresia că sunt pictoriță
mi-e dor de tine ca de o artă pe cale de dispariție
ca de o cerbicie
unde-ți sunt mâinile,
unde sunt pânzele

În desenul trainic al dimineții
am tremurat de frig și te-am urât