agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 396 .



în bula egoismului voit
personale [ ]
ziua copiilor dispăruţi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2022-05-26  |     | 



mă bântuie imaginea bătrânului pescar ce sadic îndeasă pe cârlig râma mare şi roşă care se zbate zădarnic de-a proasta. îi mai rupe şi sfârcul cozii să simtă mirosul de sânge marea captură. aruncă. perfect, la loc potrivit. satisfăcut clămpăne din proteze. domol se aşează pe scăunel lăsând în voie să-i scape un pârţ. aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă, aruncă cu lansatorul momeală ca nadă. trecut îi e timpul de toacă dar e hotărât să nu se lase bătut până la ultima râmă...

pendula îmi spune că-i ora exactă. încep ştirile şi scot televizorul din priză. nu mai vreau să ştiu de nimeni şi de nimic...

baia miroase a var proaspăt. albi sunt pereţii, tavanul, şi-n cada albă apa călâie prinde nuanţe de-albastru. în punga de tifon dublez cimbrişorul. trezit în mine animalul acvatic, întins leneveşte cu apa până la gât. cu ochii îmchişi, fără gând, ţărna protoplasmatică e uşoară, pluteşte...

e caldă noaptea ca vara. îmi pun doar chiloţii pe mine. vreau să simt plenar răcoarea cearşafului alb cu miros de iasomie. Doamne, mulţumescu-ţi Ţie pentru starea asta de bine...

ca într-un stup aud în tâmplă zumzet de gând. să scap vizualizez o magnolie ce-şi scutură petalele în boare de vânt. adorm pe cearşaf de petale şi intru în vis. acelaşi care se repetă rareori încă din copilărie. levitez. în vis ştiu că e vis şi-am prins şmecheria să zbor cum vreau eu. plutesc peste oraş. ochii miraţi mă privesc şi copiii mă arată cu degetul: mami, mami, uite un moş care zboară! o tai peste câmpuri s-ajung mai iute la casa bătrână, cuibul din care am zburat cândva spre oraş de la ţară.

fac un ocol. îmi e dor de prigorii. ajung şi nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii. simt un fior. lutăria sunt eu cu malul surpat făcând să dispară sub el copilul ce-am fost. de-o jumătate de veac dispăruţi îmi sunt şi prigorii...

în grădina casei e cioata de-un stat de om a vişinului bătrân în care mă căţăram să strâng vişine-n sân. mai are totuşi lastari cu frunzele vii. dintr-o gaură ţâşneşte un graur. o dâră de găinaţ. înăuntru sunt pui şi mă bucur. iau trunchiul în braţe. dispar în cioata cu vis cu tot...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!