unii oameni scriu povești frumoase
despre salvarea prințeselor și fetelor întemnițate
despre ochii pruncilor și frământatul pâinii
despre violete și gențiane și dansul lebedelor

adesea mă întorc cu privirea spre tinerețe
și toate minunile pe care le-aș fi scris atunci
atâtea povești încât aș fi avut nevoie de o carte magică
care să se șteargă și să se scrie în fiece clipă

dedesubtul lucrurilor erau mereu alte lucruri
dar niciodată nu încercam să le dau de gol
cele ascunse trebuiau să rămână așa
prinse în nori sau încleștate sub pământ

dar acum văd că toate acelea sunt deșarte
toate plăcerile și bucuriile și momentele sublime
nu sunt decât trenuri de marfă ruginite
care trec dincolo de barieră fluierând

asemenea e și orice suferință, orice noapte
orice durere sau dezamăgire, orice lucru urât
tot lipsite de noimă și la fel de goale și ele
precum un zâmbet de conveniență sau o lacrimă falsă

trece timpul meu și înțelesul lumii e prea clar
prea limpede ca să mai am ceva de spus
certitudinile dor, adevărurile sunt precum gheața
și nu este nimeni să mă lege la ochi

frumusețea este doar o iluzie subiectivă
pentru care nu mai există oameni mai bătrâni ca mine
ca să o pot dărui lor