au plecat lăstunii din cuibul de la geam
arareori mai vin în zbor doar să-l mai vadă...
în noapte norii s-au făcut grămadă în tunete şi fulgere
şi a plouat.
stins este focul zilelor de cald
s-a răcorit
e august
prima zi şi luna ultimă de vară
ca şi lăstunii şi ai mei
s-or reîntoarce-n altă ţară...

luate-n braţe cu nimicuri
zilele-n fugă nici nu le-oi simţi
şi iar veni-vor scuturări de frunze
de brumă de zăpezi şi ce-or mai fi
iar eu tânjind la primăvară
privi-voi cuibul de la geam
cu optimism că nu-şi vor uita cuibul
şi-n zbor lăstunii mei vor reveni...