poeţii sunt păianjenii luminii
şi din lumina luminii
ţes plase de cuvinte
în care să se prindă
vor ei
atenţii fabuloase şi aţâţări de minte
din oul de debut visează
capcane mari sofisticate
întreaga junglă-a lumii să se mire
de faima lor şi... aşa mai departe...

şi-n lumea asta de acarieni
tu cine eşti că nu te văd?
nici nu ai cum sunt funigelul toamnei
minuscul şi purtat de vânt
şi neţesut las fir în urmă
din când în când
de-o fi atins de-o tâmplă
înfiorată-n serile cu blând apus
ascuns în raze de crepuscul
m-oi bucura şi-mi fi-va de ajuns...