agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-14 | |
au plecat mulţi dintre cei de aproape, m-au lăsat în viaţă
cu picioare, ei au aripi văd doar icoana inertă, ei îl privesc în ochi pe Dumnezeu o fericire uşor galbenă îmi creşte pe gând gândind la fericirile în care îşi scaldă sufletul şi sufletul e unul pentru toţi şi toţi sunt caldă aducere aminte pe trup pentru mine unul n-aş vorbi că am rămas chiar de capul meu, alături mama face supă cu mere spre a avea flăcăul ei bătrân de dat demâncat la fecioare, înfigându-le acul să nu stea degeaba prunele dintre picioare lăsându-şi zeamă mă mir ca prostu cum de n-a plecat mama încă nici taică-meu, e pe deal să culeagă vinul cu vreo doi plătiţi cu ceasul eu am rămas acasă pe motiv de poezie nu prea-i convine, zice că poezia e o doamnă spălată doar pe dinţi şi că bărbaţii trebuie să se spele pe măsele dar, tată, nu vezi cum ne-au lăsat în viaţă şi au plecat mulţi dintre cei de aproape şi ei se spălau des pe măsele până se pişau pe ei au plătit la preţ de sicrie viaţa asta curvă Dumnezeu i-a luat la El, cu puţină vinovăţie că tot El i-a năimit la Sânge prin plecare se spală omul de păcat, deşi e toamnă şi nu ne ruşinăm de pică frunzele de pe noi, s-a înroşit pe ram în obraz mărul, dar nu miroase a Şarpe iar poezia toamnei îl mestecă în incisivi şi gutuile-s bune, mai ales la măsele după aseară vinul falusul popâşoiului se substituie pâinii, vaginul acela ce-şi lepădă pruncii în guri flămânde, aproape canibale mănânc seminţe cu curul pe bordură soarele mi-a pus în sac floarea m-au lăsat prea mulţi de aproape în hazul acesta amar de fiinţă au plecat lepădându-şi straiele de carne în carnea mea toamnă le-a fost în orice anotimp şi s-au dus aşa ca o picătură de apă vara pe piatra fierbinte înălţându-şi aripile de abur către propriile morminte să-i culeagă de acolo Domnul, roade de toamnă în Cer
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate