această femeie spală rufele
le usucă și apoi le împăturește frumos
atât de frumos încât parcă sunt la magazin
atât de repede de parcă e un geniu al îndoirii rufelor
femeie asta e cămașa mea pe care o port doar de o zi
lasă că oricum spăl și e mai bine să miroasă frumos
femeie asta este cămașa mea albă
și nu are nicio pată niciun fir de praf
lasă că o spăl repede să poți merge la biserică

nu se știe de ce femeia continuă să spele
fie că este vară sau iarnă
fie că este sărbătoare sau zi lucrătoare
femeie nu te mai obosi atâta
dar ea continuă să spele de cinci ori pe săptămână
rufă cu rufă, cârpă cu cârpă, albe sau colorate

lasă spune femeia rufele sunt ca niște urme
nu numai de murdărie
ele au mirosul fericirii sau necazului
mirosul banilor sau sărăciei
mirosul plictiselii
dacă nu le spăl ele îmi aduc aminte de ziua de ieri
dacă nu le spăl calc de două ori în același loc
lasă să fie ca neaua să nu mai știm ce am făcut
unde am fost și ce ne-a lovit sau ne-a bucurat
să nu mai repetăm aceleași greșeli
să nu mai simțim să nu mai gândim
ca mai demult
să fie viața nouă și proaspătă tot timpul
să nu vină la noi aceeași apă, același aer
să nu adormim de tot sau să murim înainte de vreme
ca melcii în cochilie