o casă de pe urma războiului
trei cărămizi întregi ferestre oarbe prin care țânțarii pictează
în culoarea holerei
intenția iubirii de a-și lua rămas-bun

la câtă viață am învățat nu cer milă
libertatea înseamnă un concept ce se opune științei
muzica îndulcește autenticitatea condiției de rebel pe care
eu și muncitorii fără mustrări de conștiință o împărțim la birtul
unde hangiul ne face dreptate

în schimbul unor monezi de un pesos
ploaia ajunge la fel de frumoasă
precum anotimpul independenței
printre bărbații care ar fi trebuit să-l apere pe dumnezeu

o femeie cu copil

mă iau în râs de parcă rolul de părinte nu mi se potrivește
sunt o țintă sigură pentru îngerii care ar porni revoluția
dar nu au principii puternice pentru momentul
când răspunsul violent al istorie le va face uitată credința

diavolul se teme
în adâncul pământului negru
printre vaporii de mercur cu care amețește masele
disperate
să poarte titlul de erou

urmează o noapte în care voi simți nevoia să mă întind
alături de vița de vie
stelele nu sunt răzbunătoare
toate cuadraturile se opresc deasupra mormântului
în jurul căruia bărbați de război nu înțeleg
cum o simplă iesle schimbă înțelegerea vulturilor din înaltul cerului
într-un țipăt răgușit de victorie