agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 360 .



autoimortalitate
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [oceanul ]

2022-10-04  |     | 



te-nvinsese curajul,
ca o ploaie peste o secetă
o lebădă şi-a coborât cântecul pe frica ta,
frica aceea parfumată cu moarte
şi ţi-a adus viaţa curajul în lupta cu un sine calvaric
războiul e interior, îngropi morţii sângelui şi te lupţi în inima păcatului
adulmeci femeia din lăuntru, nevirgină a cuvintelor tale
te lupţi amoros cu ea în tranşeea unui poem nesărat
de lacrimile curvelor lui Dumnezeu
un neuron îţi şopteşte degetului mic
că degetele mari au capturat peniţa
şi îi curge sărmanei cerneala ca un sânge din rana hârtiei
cum cugetului acolo mustul acru al gândurilor amare

între stele şi soare e o luptă a zorilor
roua curge în tine pe gâtlejul ochilor
o aduci în tine să-ţi dea dimineaţă cuvintelor
nărăvite la poeme de seară
şi e posibil crepusculul peste nemurirea ta în cuvânt
scrii întru rămânerea pe lume după moarte
deşi ştii că e posibil să mori cu dârele de pe alb şterse
negru funebru coborât în uitare

în imnul de lebădă dorm pe hârtie fecioare
trezeşte-le, în nemurire cuib să-şi facă
fecundate de gândul tău cel cu parfum abia sesizabil de sacru
gândul în care îţi ţii lumina în noapte
când Dumnezeu se zideşte de unul singur în peretele dinspre răsărit al odăii tale
iar tu zideşti merinde de rugăciuni în peretele acela

uneori spui că e cu zadar nemurirea pe lume
lumea asta poate să moară oricând
nerămânând sămânţă de oameni
să crească din ea priviri
peste cele lăsate din tine

te cucereşte însă curajul
şi mai pui un pui de cuvânt la cloşcă
frica rămâne goală cum a făcut-o mă-sa
o altă lebădă îi vinde moartea
pe aripile cântecului în singurătate

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!