și apoi iar mă trezesc în acel mic stomac al vieții
numit conștiință
și mă frământ
și mă întreb – oare cine mi-a pus numele om
oare cine a învârtit polul nord la nord și soarele răsare
la răsărit
cine a pus prima bornă kilometrică
de la momentul zero al vieții
oare cine e conștiința mea

oare aș putea gândi fără gândirea vecinilor mei
fără gândirea poporului meu
omenirii întregi?
oare aș ști cine sunt dacă brusc aș fi doar eu pe pământ?

conștiința mea ești tu și sunteți voi toți
conștiința mea este râma care sapă nisipul
pasărea care se aruncă în golul de deasupra noastră
nou-născutul care abia gângurește

conștiința mea este dumnezeul cel viu
și cuvântul cel mort
și astfel sunt trează și eu
și m-am născut fiindcă toți ceilalți au avut conștiință secole de-a rândul
și mor din aceeași cauză