că stăteau confortabil în fotoliul propriului craniu
fapt pentru care rămân astfel fotografiați
că depănau povești ca lâna cu coatele pe oasele temporale
bine scufundați în contemporaneitate
că apăsau telecomanda pe chiasma optică
și priveau neutri la schisma dintre culorile curcubeului
la televizorul care teleporta obiectele în cămăruțele lor
reci emoțional dar cu sângele cald în camerele inimii
trup și suflet precum cartezienii
alcătuind ad-hoc harta propriilor cuvinte concrete sau abstracte
sprijinind absolutul pe cerul gurii și totuși crezând
că el există cu adevărat
sau că ei există în afara lucrurilor pe care le văd sau le înțeleg
protejați de lumea rea de gură și neghioabă
și uneori credeau că sunt totuna cu toate și că le este totuna
așa că trăiau ani mulți sau mureau condamnați
neînțeleși
se zice