de mă provoca să-mi doresc alta

în mintea mea aveam o alta: sofisticată, părul scurt,
manichiură,
țuguia buzele când bea ceai, în plus, ținea degetul mic atârnat în aer

cum unii visează azi la o poezie nouă,
visam la o mamă nouă, fudulă

dar mama era mama,
nu o dezbărai de pe drumul ei nici c-un buldozer john deere,
zi și tu, cum să-ți placă așa mamă,
nu renunța la ea nici să-i fi dat milioane,
din cauza asta mă făcea și pe mine să mă simt îmbălsămată, tocmai
când fanteziile despre cum aș putea fi îmi bântuiau mintea ca furnicile-n mușuroi

justificam dorința pentru un alt fel de mamă în mii de feluri,
mă bazam pe aceste închipuiri adânci și mă consideram mai bună decât ea

fără voie, am luat sandalele de la sora mai mare,
cam largi, dar nu era bai, să arăt ca la civilizație era tot scopul

cocoțată de-mi tremura tibia, speriată de ciori, bătută de vânt,
mă clătinam ca un copilaș care învață să meargă: ce norocoasă e mama că a venit cu mine la oraș,
să vadă și ea lumea,
să învețe viața adevărată


mama era mama, pășea calmă, zâmbea în colțul gurii

din spate: vai draga mamii dar ce te-ai înălțat,
ești mare,
și rochia di la tania ti prindi ghini,
zici că ești orășeancă