Internetul exista înainte să fie inventat, el a fost doar descoperit, fiindcă se bazează pe rețele neuronale preexistente, pe corespondența între obiect și amprenta sa neuronală, care e mediată – adică se realizează prin mediul înconjurător. Astfel imaginile virtuale devin reale, ca într-o rețea neuronală corticală. Rețeaua de internet și mass-media însumează toate variabilele de tipul conectat-neconectat. Asemenea ei și rețele sau circuite neuronale corticale și subcorticale.

Logica binară a sistemelor informaționale artificiale e în relație de corespondență cu logica off-on a rețelelor neuronale, a fenomenelor biochimice care contribuie la realizarea unui act mintal, precum percepția, reprezentarea, gândirea.

Aceasta implică derularea secvențială, în timp, a fenomenelor legate de trecerea de la potențialul de repaus la cel de acțiune, de la depolarizare la repolarizare și hiperpolarizare.
Negarea legii noncontradicției nu este implicată – fiind vorba de fenomene complexe de grup sau rețea, în timp ce legea noncontradicției (p și non p nu pot exista simultan) se referă la indivizi (unitari, similari și coincidentali).

Aceste idei și multe altele pot sta la baza unei atitudini mistice privind fenomenele cibernetice, o atitudine ușor de adoptat, care poate genera psihozele ei specifice, cum ar fi indivizii care cred că starea lor mintală influențează viteza și acuratețea internetului pe laptop sau la modemul familiei, atitudine ce poate fi inclusă într-un set de concepte și valori comode în fața noilor idoli IT, noul set de valori și divinități, amintindu-ne încă de ET, eroul unui film binecunoscut.

Putem să ne amintim nu doar mitologia unor popoare, miturile fondatoare, ci și poveștile și legendele care pot întrece eventual chiar și Odiseea ori Iliada.