Frica și teama ne ucid încet. Așteptarea în frică sau în teamă ne face atât de schimbați în gândire și simțiri. Frica este acel lucru cu care poți să controlezi totul.
Tu ai iubit?
Am scris aceste cuvinte cu gândul că nu îmi va răspunde niciodată serios. În schimb a venit un raspuns intrigant, care mi-a făcut imaginație să zburde.
Dar tu ai iubită?
Mă lasă să înțeleg ce vreau eu să înțeleg? Sunt al ei și știe asta foarte bine. Nu există îndoială aici. Poate că vrea să o audă de la mine, poate e doar un test, dar nu mă interesează.
Da, pe tine. În secret sau nesecret.
Conversația asta era neînțeles de plăcută pentru mine. Puteam să spun cumva că simt mai mult decât pot sau am voie să arăt. Oare cum e să privești în ochii celuilalt și să știi ce simte fără să îți spună în cuvinte? Să privești prin ochii lui direct în suflet și să vezi flori înflorind când te privește, și un soare puternic care aproape te orbește cu căldura lui. Mi-aș dorit același soare să ardă și în ea. Poate câteodată vedeam asta, dar niciodată nu o spunea în cuvinte. De aceea rămâneam temător și doar cu niște dorințe întinse la picioare, care așteptau să se îndeplinească.
“Secret sau nesecret?” era portița mea pentru ea. Era acea ușiță pe care preferam să o țin deschisă și pe care să intre. La început “secret”, apoi fără secrete. Eram sătul de secrete. Aveam un prieten care își posta zilnic poze cu el și iubita lui, cu locuri în care se plimba, cu lucruri care le făcea. Atunci am fost un pic uimit și am zis că nu aș face niciodată asta. M-am înșelat amarnic. Acum îl înțeleg. Dacă aș putea aș posta fiecare clipă alături de ea, aș arăta lumii cât de fericit sunt… simt nevoia de asta. Această femeie magică mă face să fiu atât de fericit, doar prin prezența ei. Aș vrea să îmi țip fericirea în lume, tare, să mă audă și cei triști și să le dau speranță.
Mintea poate să fie atât de puternică. Îmi imaginez tot timpul cum ar fi să fiu cu ea continuu. La acest gând, sufletul îmi zâmbește înapoi cu fericirea. Dacă aș ține acea mână fină și plăcută în mâna mea, nu pentru o clipă, ci pentru o viață? Se poate să fie viață și după moarte? Aș căuta-o și acolo, alergând cu sufletul peste câmpii frumoase și focuri de iad. Când găsești jumătatea ta, ceva în tine îți spune să te oprești din căutare. Simți neliniștea aceea că trebuie ca trupul în care ești încătușat să cucerească trupul în care este sufletul tău pereche. Și trupul nu te ascultă, dar sufletele știu că s-au găsit și stau și se amuză de stângăciile pe care le văd în cele două trupuri când se străduiesc să fie împreună. Sufletul știe, și te îndeamnă să nu renunți, să te apropii, să faci greșeli și să faci tot ce e mai bun pentru a nu pierde sufletul pe care l-ai regăsit după multe vieți de căutare.
O plimbare în parc, de mână. Un sărut plăcut și tandru, continuu și ud. Un șir de copaci care stau și te privesc în îmbrățișare. Toate sunt perfecte atunci când ea este acolo. Tot ce înainte nu făceam, acum pot să le fac, pentru că asta înseamnă să fiu cu ea mai mult. Cum poate exista o ființă pe pământ alături de care vrei să fii tot timpul? Cu trupul alături de ea fericirea este completă, pentru că știu că sufletele și trupurile sunt astfel împreună.
Teama și frica de a ne pierde ne înnegurează. Două suflele pereche care se întâlnesc, ating perfecțiunea. Căutarea lor se termină și sunt legate în nemurire. Atunci îmi pierd frica. Atunci îmi pierd teama. Iubirea, chiar și de clipă, este nemuritoare.