vădane amândouă şi prietene de-o viaţă,
pensionare, locuind pe-acelaşi palier la bloc,
de-o vreme nu îşi mai vorbesc deloc,
mocnesc şi-s gata să se ia la harţă.
tărăşenia a pornit la piaţă
când au fost abordate de domnul Boboc,
fost securist, cu ştaif, mustaţă, cioc,
linguşitor, c-un bună dimineaţa-sărut mâna...
le-a spus apoi că vrea să-ţi vândă vila,
să cumpere o garsonieră,
că-i singur şi că viaţa-i una
şi poate c-un pic de noroc,
găsind pe cineva,
să călărească lumea...

după trei, patru luni, că nu mai ştiu,
revin cu: împăcarea

cică-ntr-o zi una a zis:
fă, să mă ierţi că am fost proastă.
crezând că mă ia de nevastă
eu am plusat, la el m-am dus,
chipurile, să îi zic de garsonieră...
cafea, pahar de vin, eu m-am făcut lejeră.
galant mi-a spus că-i plac, m-a sărutat,
m-a străns în brate, mi-a plăcut
simţindu-i umflătura din prohab.
cu el în braţe m-am lăsat pe pat...
şi, şi...
n-a fost nici un şişi el s-a scuzat
zicând că-i programat să îşi rezolve
problema cu hernia inghinală... de ce râzi?
cu mine a fost şi mai şi, când... na...
scuzându-se mi-a zis
s-aştept un pic că pleacă pân-la baie
să-şi pună un supozitor pentru hemoroizi...
râd. dă-l dracului de securist...
ce zici bem o cafea?...