24.februarie 2009

24 februarie

Unii sărbătoresc azi naşterea lui Wilhelm Grimm
Alţii înfiinţarea unui partid care a provocat multă suferinţă în lume

Tot azi
Într-un loc de pe glob
Unde grâul este în pârgă
M-am oprit în faţa lanului cu maci
Sunt ca la uşa unei catedrale
Unde nu îndrăznesc să intru
Ascult cântece de slavă
Şi urmăresc un şoim de pe cer
Până rămâne doar un punct
Zarea întreagă vibrează
Mai fac un pas şi iar mă opresc
Sunt prea mulţi mărăcini
Şi plante agăţătoare
Prefer să-l privesc de la distanţă
Nu-mi dau seama, roşu acela viu
Care aprinde orizontul
Este soarele-n asfinţit
Îmbrăţişând zarea cu ultimele sale raze?
Tu, care ai pe jumătate vârsta mea
Alergi, râzi
Parcă ai vrea s-aduni în braţe
Toţi macii
Te laşi pe spate şi priveşti cerul
Cânţi din toată inima
Mă minunez că în acel colţ de lume
Religia lui Zamolxe
După atâția mii de ani
Are ecou în mine
Scrâşnetul unei maşini îţi ia graiul
Ridici puţin capul printre maci
Trei vlăjgani cu sârme-n buze şi în nas
Toţi raşi în cap
Privesc satisfăcuţi recolta
Doar peste o lună, zice unul
O să avem un opiu de cea mai bună calitate
Şi-o să le dăm proştilor dragoste
De n-o s-o mai cuprindă!
Suflete chinuite în loc de
Suprema frumuseţe văd doar
Otrava devastatoare !
N. B.
E noapte şi e frig
E doar tăcere
24 februarie însă
E ziua cea mai lungă din an
P.S.
Căutând prin terfeloagele mele, acum câteva zile, am dat peste însemnarea de mai sus care am vrut să fie o poezie. M-a surprins afirmația finală “24 februarie e ziua cea mai lungă din an”! Nu-mi amintesc starea mea de atunci pentru a explica de ce 24 februarie a fost ziua cea mai lungă din an. Cu un an în urmă, când a început războiul, nu-mi venea să cred ce auzeam și vedeam. Am stat cu ochii pironiți în ecranul televizorului toată ziua și toată noaptea. A fost într-adevăr, pentru mine, cea mai lungă zi din an.

Nicolae Aurelian Diaconescu