dimineața de după tine
atunci când rămân în urma ta, agățat între tavanul ăla schilodit, plin de bârne și vaporii furișați pe așternutul în care ai dospit
dimineața de după noaptea aceea, mereu prima, altfel mereu
când zâmbești ca și când știi că veșnicia nu-i
ca și când știi unde se leapădă trupul de promisiuni
ca și când toate promisiunile ar fi acolo, în sertar, clocind amăgiri

doar eu mai cred în ele, le las să-mi pătrundă în inimile toate
- jucării prinse în sfori, numai tu să te poți juca cu ele