Vinerea este plină de îngeri în toate domeniile sociale și profesionale. Este și prima zi când teoretic începe weekendul iar îngerii albi încearcă să-i vânture cu aripile lor pe demonii relaxărilor aparent nevinovate.
În acest articol pe care îl scriu, după o sâmbătă și o duminică, mă hotărăsc din nou să mă expun în fața altarului literaturii printr-o spovedanie de luni... Unde altundeva decât numai aici la Oglinda De Agonia unde mă întorc cu plăcere de fiecare dată, chiar dacă am mai greșit, chiar dacă am fost câteodată trufaș în comentarii cu voia sau fără voia mea, acaparat fiind de demonul mândriei sau de cel pasteorizat în spuma unor beri...
Mă întreb: ,,Lupule de ce vrei să urli ,,prostioarele" tale în pădure și nu te duci direct la popa din deal care păstorește mioare, care mai de care mai frumoase, berbeci cu coarnele vârtoase, și dulăi pe care să îi turbezi? "
Acum am ajuns la o procedură religioasă care mă frământă de multă vreme... De ce femeia nu se spovedește prima oară la bărbatul ei, sau partenerul la partenera sa de viață, apoi la preotul din parohie? Poate că indiferent de consecințe nici unul, nici altul nu vor mai avea nevoie de duhovnic, dar ce dulce poate fi împăcarea inclusiv cu sinele tău, sau cu un nou început spre un drum nebătătorit de propria ta experiență de viață... Acesta este și motivul spovedaniei mele în cadrul acestui cenaclu virtual. Este posibil să fi greșit uneori, și nu la stâna prozatorilor și poeților domesticiți unde ,,seara pe deal" dulăii cu dor visează să sfârtece lupul... Iar zâmbesc când scriu. De fapt încerc să pastelez vietățile cele mai frumoase ce se dezvoltă în sălbăticie. Florile devin superbe dacă sunt lăsate să se dezvolte liber precum poeziile. ,,Animalele sălbatice" se transformă în texte literare doar dacă cresc libere prin mediul lor natural. Totuși în viziunea mea această sălbăticie literară trebuie, și bine că are o supraveghere iar bunul simț al ,,veghetorilor" pe mine mă metamorfozează la condiția de om, la starea de modestie de care am nevoie... De exemplu vinerea trecută m-am luat de Immanuel Kant fără să văd cine postează, cine este cu adevărat autorul și am greșit din cauza superficialității mele printr-un comentariu aiurea. Evident că ,,am furat curent"-Literar! Drept urmare mi-am luat eu singur canon să îl studiez pe Kant până luni. Nu am reușit! Cred că o viață de om și o următoare reîncarnare dintr-o lumină și tot nu mi-ar ajunge pentru studiul acestui geniu care de fapt nu a murit... Fără a fi erudit am să îmi permit doar să-l citez:
,,Cunoaşterea nu trebuie să fie fizică, ci metafizică, adică o cunoaştere care se întinde dincolo de experienţă." (Fragment dint-un text de Immanuel Kant-,,Prolegomene" în traducerea lui Mircea Flonta şi Thomas Kleininger)
Așa cum ne place să savurăm realizările noastre tot astfel trebuie să ne asumăm și când greșim. Scriitorii creează pentru cititori iar filosofii aprofundează criticând sau dezvoltând ideiile lor, ori ale altora, și este atât de minunat când trăiești și prin ochii generațiilor viitoare!
Poate că sunt un lup moralist dar într-un final devenim o carte deschisă înaintea ultimei noastre cărți tipărite într-o editură...

Emilian Oniciuc-06.03.2023