*
Mintea mea este grădina raiului. Cea mai mare grijă, să-i hrănesc, zilnic, florile! Şi, mai ales, să nu las să răsară buruieni.
*
Mulţumesc, doamne, că mi-ai dat memorie bună! Ca să nu uit să-mi folosesc imaginaţia.
*
Magia vieţii, să rămâi tânăr la exterior şi înţelept pe dinăuntru! Pentru asta, copilului care nu mai pot fi, îi fabric în atelierul minţii, zilnic, jucării.
*
De unde atâtea coşmaruri? Neîncăpătoare visuri, ale copilului de-odinioară, veniţi şi umpleţi abisul în care zilnic se prăvale moşul de mâine!
*
M-am rătăcit în aşa hal că am ajuns în pragul deznădejdii… Mintea mea, lăsată în paragină, a început să mă ducă unde vrea ea. Destul! Jur să n-o mai las niciodată să-mi fie tiran, iar eu servul ei!
*
Gânduri negre mă năpădesc şi doar eu sunt vinovatul. Cam de multişor nu m-am mai privit în oglinda lacului, să-l văd pe cel care vroiam să fiu.
*
Ajunsesem la finalul romanului şi nu mai găseam încheierea. La tot ce încercam, mintea se opunea; îmi spunea că nu se poate, nu e potrivit. Mi-am suflecat mânecile gata să mă pun serios pe treabă. Aşa a apărut acel moment de graţie care a transformat strădania mea, zice editorul, într-o reuşită!
*
El e campion, dar eu sunt câştigătorul. Astăzi am reuşit, pentru prima oară, să-i iau două seturi. Deci, îmi sunt superior celui de ieri şi de alaltăieri!
*
Cum am ajuns genial. Priveam florile din grădină şi toate mi se păreau frumoase. M-am concentrat numai asupra uneia şi am descoperit ce nu vedeau ceilalţi. Că de fapt era minunată!
*
Sunt unic. Nu mă pot compara, deci, decât cu mine. Nu contează că sunteţi mai frumoşi, mai talentaţi, mai deştepţi şi mai înavuţiţi. În faţa judecăţii dau seamă doar pentru mine.
*
Cât pe-aci să mă sinucid. Am ieşit în noapte să mai privesc cerul pentru ultima oară. Miloasă, steaua mi-a coborât în palmă. Mă frigea şi încercând s-o sting, lumea m-a văzut. Aşa am ajuns star.
*
Doar cel ce caută găseşte! De prea multa căutare am obosit. Abia mai respiram, simţeam că îmi dau duhul. Doar atunci îngerul a intervenit. Nu a zis nimic, doar a arătat către mintea mea. Dumneaei bea winski, făcea sex şi trândăvea!
*
Aveam insomnii. Nu ştiam de ce. Nu îmi lipsea absolut nimic, mă culcam la oră exactă. Respectam reţeta alimentară. Am încercat tot felul de medicamente. Până într-o zi când am întâlnit un ins ce îşi săpa ogorul. Abia atunci m-am gândit la al meu. Era înţelinat şi m-am apucat să-l defrişez… De atunci adorm buştean.
*
Alegeri absolut democratice! Prostul râde de ceilalţi şi se propune în capul listei. Omul cult îl studiază. Înţeleptul, tot cercetându-se, se îndoieşte de sine. Şi îl alege. De aia e lumea aşa cum e!
*
Iarnă grea, nu mai aveam lemne. Tare cătrănit mergeam către casă. În faţa bisericii, chiar pe viscolul ăla mare, un copil desculţ cerşea. I-am dat galoşii mei şi am ajuns în ciorapi acasă. Credeam că o să îngheţ, dar eram transpirat tot. Mi se aprinsese focul interior.
*
În fiecare dimineaţă, la ora cinci fix, suna telefonul. Ca un somnambul mă sculam, mă echipam în trening şi plecam la alergare în parc. În seara aia mi-am uitat telefonul în maşină. Şi totuşi la ora cinci şi zece minute când, din cauza cutremurului s-a prăbuşit blocul, eu eram în parc.
*
Cu trupul ăla de felină şi ochi smraldini de culoarea rochiei, zâmbindu-mi s-a aşezat pe scaunul alăturat. Îmi venea să îngenunchez la picioarele ei şi s-o implor să fie a mea. Am închis ochii şi îmi căutam cuvintele. Exact atunci cineva mă bătu pe umăr şi, amical, îmi cereu să fac cunoştiinţă cu soţia lui. Era şeful!