M-am tot gândit despre ce să scriu azi, despre cum am să scriu despre cenaclu, în ziua în care Virtualia împlinește 20 de ani. Aș putea scrie o carte întreagă despre viața pe poezie.ro, însă nu sunt bună la scris proză. Nu eram bună nici la scris poezie, de fapt, eram așa și așa, cât să iau niște concursuri școlare. Până am ajuns pe poezie.ro. De atunci, începu o existență în care ai de respirat, în locul aerului, ai de respirat cuvinte, ai de respirat poezie. Realitatea imaginară a poeziei mi-a fost, de atunci, nord și sud, răsărit și apus, lumină și întuneric.

Această zi e despre voi, despre noi toți, despre fiecare dintre noi, despre urmele trecerii noastre la Casa Pogor, mai apoi la Anticariatul domnului Grumăzescu.
La Iași.

Văd acum acest univers al Cenaclului Virtualia ca pe un glob transparent: suntem toți acolo, în tot acel timp rotund, auriu, pe alocuri albastru, cu toate numele noastre înăuntru, cu toate cărțile și toate poeziile noastre, cu toate drumurile, un glob în care timpul nu poate fi decât circular și în care rămânem, pentru că, dacă am încerca să plecăm, poezia ne-ar trage înapoi, mereu și mereu, ca unica forță gravitațională a inimii.

E 4 aprilie 2023. La Iași ninge frumos, bădiță Mihai, la Iași ninge frumos.