aproape mereu port în buzunar bricheta de la tine-
în geacă, în hainele de casă, o strâng
în palmă și pășesc instantaneu în basmul în care tu
îmi spui "când o să ai
nevoie de mine, să strângi în palmă această brichetă și eu
o să apar și-o să te ţin de mână"

și iată-te aici, ne bulgărim
în lumina chioară
indiferentă a stâlpului de lângă șosea, ne trântim
în zăpada prăfuită de aprilie, iar astea

sunt lucruri mici și greu de găsit pe care eu
n-o să le pierd niciodată