agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 510 .



Lutabrab și Aiemef
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2023-04-16  |     | 




Lutabrab și Aiemef
năpârliseră accelerat din pricini incerte
el credea că maimuța mamă avusese laptele mamar iradiat – ea însă cercetă pro-
fund și găsi culpa în stresul cotidian

Aiemef și Lutabrab învățară tabla înmulțirii
își acoperiseră casa cu tablă
el mai juca table din când în (când?) cu
preotul-vraci-cămătar-vicezeu și culmea
pierdea... din vedere că ea rămânea grea
după fiecare slujbă la templul din fân

Lutabrab își mai lua câmpii
să vâneze pokemoni și alte de-ale gurii
seara, frânt, era pus la cazne adormind înfipt
Aiemef cea fără de migrene nu îl judeca
primea cu osârdie obștea, rătăciții și câinii chiar
comunitatea creștea văzând cu ochii fără-păroșenia
generațională – astfel, rasa Uuu-mană se iți printre veacuri

vertiginos progresul se insinua împingând orizonturi
ca pe niște vagoneți goliți de istorie și astfel disponibili
năpârlirea atingea cote paroxistice și măcar să fi fost doar atât
cosmeticele deveniseră liturgice, moda memorie ancestrală
Aiemef și Lutabrab arhetipau mantric viitorul apocalipsându-l cu inevitabilitatea intrinsecă a foamei –
cocoțat pe un munte de mâncare este cumplită descoperirea foamei ca manifestare a antisațiului

fiii și fiicele fiilor și fiicelor și tot așa spre negura istoriei
pe vremea când era doar negură și păr, peste tot păr
înotau din veac în veac emancipaționistic
nelegiuirile umplând vasul răbdării
adică tot mai puțină empatie, mereu migrene, atrofierea organelor
definiția nouă a păcatului ajungând să fie digitalizată –
e insuportabil să-i dai dreptate lui Michelangelo când
pictase facerea lui Adam, secvența cu degetele înfiorate
iată – era digitală se prăvale întru întoarcerea în maimuță
Lutabrab și Aiemef se ciucesc în morminte
crucindu-se

(va urma)

Lutabrab și Aiemef reload

dragi pândari ai acestor halucinante întâmplări
continuăm elucubrarea dornică de soluții sau măcar alifii
acestui ev cu pretenție de prezent, repornim fix de la momentul cu degetul, pictura lui Michelangelo
și ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat să se fi dat cu spatele
taman când îi vâra degetul – era digitală, desigur, ar fi putut
să fie evitată... și totuși există întoarcere (cu spatele) dar
devenită virtute, mai mult, pretinde fii și fiice, cununie și stăpânie; apoi, din lupta rasială s-a înfiripat sucirea primordială

ce mai tura-vura, Lutabrab și Aiemef reînvie cinematografic
niște holograme amețite cu alură de zei suferinzi de importanță
nu tu carne, nu tu vin, ci doar snecksuri, stiksuri, cocktailuri fumegânde, pipăiri aluzive și violuri fără organe
ajunsă aici uuu-manitatea, pălită de o amnezie turbată
năvăli cosmic în căutarea altui Pământ și-l găsi între degetele
unei galaxii lăturalnice unde începu strămutările
lăsând aici
pe vechea țărână unsuroasă
doar betegii și fericiții
exportul de jale și de infatuare înflorea sustenabil
prin consens și prin buimăcie, fiii și fiicele deveniseră totuna
pretinzând să li se zică neutrali pe principiul că
nu ar avea sex Creatorul și probabil nici nu i-ar fi servit

Calea Lactee mirosea a brânză precum chipsurile la pungă
de aici idee că ar fi tot o pungă și acest univers plictisit
uuu-manii vânturară praful cosmic și se vedeau expansioniști
rătăciră ei așa până ce
un șut în naveta de croazieră îi retrimiseră-n... originile lor sănătoase
redescoperiră Edenul pe Pământul bubos și, de ciudă că nu-l
văzuseră mai dinainte, din clisa ochilor zămisliră
un grup statuar cu Lutabrab și Aiemef - intuiră astfel arta ca
vindecare și o instituiră instant religie
din orice se ițea metaforă, din orice și oricui prilej de premii
excesiva culturalizare purtă uuu-manitatea la paroxismul
paradoxalizând intențiile

un fiu și o fiică, încă neutrali, firește, simțiră într-o bună zi
un inexplicabil damf de țuică, de sudoare și țigări fără filtru
după îndelungi cercetări să afle ce sunt toate acestea
fură expulzați, bănuiți de erezie, iar în pribegie căpătară la fel de inexplicabilă poftă de sex, de tăvăleală, de tandrețe chiar
din rostul pudorii trag foaia peste scenele AP12 și
nu veți ști ce s-a întâmplat
puteți bănui că
s-au reîntrupat Lutabrab și Aiemef ori
mai rău

(va urma?)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!