spaţiul dintre noi
se dilată şi se contractă alternativ, de obicei
când îmi construieşti ziduri
din cuvinte puţine, pe care
le pot pipăi, le pot percepe
stabile, solide, deci îmi sunt
cel mai bun adăpost
(chiar şi atunci, sau mai ales) când
mă ghemuiesc lângă tine în somn, pregătită
să te înhaţ de mână dacă mi se pare greu
să înot printre vise
de una singură