unde mă doare tăcerea din tine,
unde mă doare?
unde se-ascunde privirea-ți pierdută,
unde se ascunde?
de ce s-au lapidat atingerile tale?
de ce lacrimile s-au uscat?
cântecul ce-l țineam în brațele noastre,
tu-mi adormeai,
când l-am pierdut?

nu-mi răspunde.

s-au revărsat,
blestemele ielelor trădate,
peste casa noastră,
visată,
acum doar pământ.
în sângele nostru s-au scurs licori otrăvite,
din stele topite.
oracolul nostru e ferecat
sub ape sticloase;
să bați la porțile sale, nu poți.

culege-mă!

cresc columne în mine,
mă doare,
din pietrele ce-au ucis…

sub pleoape te țin.