30 prier.
L-am petrecut așa:
Cișmigiu, mult sport la aparate,
porumbei hrăniți de Iubi, mult freș
din portocale, de la dozator.

Pe Calea Victoriei, Străzi Libere —
câte două cupe înghețată artizanală,
obicei în familie, deja.
Magazinul de dulciuri, pungă peste 700 g.
Stabilisem că iau până-n 100 g.
Nici nu voiam să intru. Să mă dau și viteaz.

Vizită lungă la două expoziții
de pictură —
în ulei, pastă groasă pusă cu lama
cuțitului de-un pictor abia plecat,
precum și în guașe, culori înmuiate,
peisaje citadine luminate, ca-n poze
pe la Cercul Militar.

Am fost ieri de Întâiul Mai în Herăstrău.
Muzică pop, jazz, cânta un băiat.
La un pian, pianină, nu mai știu ce era.
Am dansat pe mal. Cu șapca de plută.
Un sfert de oră. Am și cântat.

Mai aveau încă
flori în prostie
cireșii japonezi.
Bătute, roz.
Pietrele negre
așteptau măcar
oleacă de apă
pe buze.

Deja cu frunze, stejarii miroseau tare.
Ghinde. De-un an. Covor, jos, iarbă
cu bănuței. O pisică. Voia mâncare.
Polițiști călare pe doi cai. I-am filmat.

În Grădina Japoneză, seara,
tocmai începuse apa să sune.
Doi porumbei gulerați
au aterizat.
Pe mal se iubeau.

În ultima zi din prier,
alaltăieri,
am urmărit o pereche de mierle,
una neagră, cealaltă maron
pe fundul lacului golit Cișmigiu.

Atât de mult am citit
și scris ore-ntregi în plimbări.
Îi distram pe copii, pe nepotul
de frate, pe Teodor

Mai înspre senectute,
iarna o să mă fac Moș Gerilă
dacă va mai fi în nomenclator
iar restul anului o să mă fac
clovn.