La amiază, demonul mi-a zis:
Hai, nu te-ai apucat de scris?
Am treabă, vino diseară, i-am răspuns;
Desenam niște aripi și aruncam ghemotoace de hârtie în jur.

Se făcuse noapte și teancul tot creștea,
Hai, nu te-ai apucat de scris?
Lasă-mă-n pace, am strigat și
demonul a plecat.

Dacă tu nu vrei să plângi, nu o să plâng nici eu, a șoptit deodată cineva,
Nu am știut de când stătea acolo îngerul și mă privea.

Am tăcut, eram deja îngropată până peste cap,
Doar ochii mi se mai vedeau.